„Terorizaţi pe bani publici”, pledoaria apărării

În urma articolului din numărul de ieri, „Terorizaţi pe bani publici”, psihologul Cătălin Stanciu a cerut un drept la replică, pe care i-l oferim.
„Ca drept la replică faţă de articolul «Terorizaţi pe bani publici» apărut pe data de 10.05.2021 pe www.bzb.ro şi semnat de doamna Ana Ţîrcă, fac, în nume personal nu în numele instituţiilor care au fost menţionalte în articol, următoarele precizări:
O evaluare psihologică nu este condiţionată de un timp anume de testare. Doamna Ţîrcă face confuzii importante între o şedinţă de consiliere psihologică a cărei durată, în general, este de 50 de minute şi evaluare clinică, unde nu există o durată de timp specificată.
Mai presus de orice, doamna Ana Ţîrcă introduce două minciuni: «Între timp, Cătălin Stanciu a fost mutat disciplinar la statistică şi nu mai lucrează cu publicul, urmare a unei alte plângeri, făcute de un asistent maternal profesionist». Ambele informaţii sunt false. O rog pe doamna Ana Ţîrcă să dovedească, atât mutarea mea disciplinară precum şi plângerea pe care o pomeneşte.
La data efectuării evaluării, una dintre cele două persoane care formează familia Ţîrcă nu a îndeplinit criteriile psihologice pentru a primi în plasament un minor. Faptul că doamna Ţîrcă a făcut public psihodiagnosticul ţine de alegerea dânsei, eu nu voi face public astfel de date. Există instituţii abilitate care să decidă dacă am făcut o greşeală profesională precum şi instituţii judiciare în cazul în care mi-am depăşit atribuţiile sau am dat dovadă de rea credinţă, aşa cum se doreşte să transmită în articol d-na Ana Ţîrcă. La fel şi în cazul probelor utilizate.
În plus, doamna Ţîrcă aduce în discuţie faptul că este jurnalist. Acest fapt nu poate constitui pentru mine niciun factor de presiune sau de compromis profesional, la fel cum nici pentru doamna Ana Ţîrcă nu a constituit vreo aşteptare sau concesie faptul că sunt membru în Uniunea Scriitorilor din România şi am publicat poeme, cronici şi eseuri în numeroase publicaţii. Nu voi face compromisiuri profesionale de dragul niciunei persoane indiferent de rolul şi de statutul social pe care-l are”, a transmis Cătălin Stanciu, iar noi am transcris fără să corectăm.
Singura confuzie de care poate fi vorba este cea dintre legal şi ilegal, pe care o face psihologul, eventual cea dintre realitate şi ficţiune, pe care o acceptăm deoarece este un membru al Uniunii Scriitorilor şi ne-au plăcut câteva dintre poeziile sale. Eu şi soţul meu nu am făcut nicio confuzie între evaluare şi şedinţa de consiliere. Chiar domnul Cătălin Stanciu, în repetate rânduri, în timpul evaluării, mi-a spus câte minute mai am să termin unul dintre teste, despre care ne-a spus la început că nu are limită de timp. Cât despre mutarea la statistică, motivele sunt evidente: după ce a eşuat să numere corect până la 6, în ce alt departament putea face performanţă domnul psiholog decât statistică? Am făcut publice concluziile evaluării deoarece nu ştim de către cine ar putea fi luată în serios o evaluare făcută de un psiholog care a greşit când a numărat răspunsurile care se punctează. Cât despre cine a adus în discuţie faptul că sunt jurnalist, vă redau o parte din discuţia cu doamna asistent social Oana Mănăilă, la care mai era prezent şi domnul Cătălin Stanciu (care îşi încheiase partea din explicaţii), din momentul în care am fost anunţaţi că nu suntem capabili să luăm un copil în plasament. „În ce priveşte istoricul dumneavoastră, recunosc că am suspiciunile mele. Este vorba de modalitatea în care v-aţi implicat în reintegrarea Mirelei. Negativ a fost modalitatea în care aţi ales să faceţi treaba aceasta, adică seria aceea de articole de presă, denigratoare la adresa colegilor mei”, a spus Oana Mănăilă, când ne-a explicat motivele pentru care nu putem fi familie de plasament. Aşa că exact colega domnului psiholog a adus în discuţie calitatea mea de jurnalist, nu eu, cum face acum Cătălin Stanciu. Iar noi îi contestăm munca de psiholog, pentru care este plătit din bani publici şi pe care noi considerăm că a făcut-o încălcând legea, iar societatea nu pentru aceasta îl plăteşte şi nu calitatea sa de membru al Uniunii Scriitorilor. Aşa cum spune, domnul Cătălin Stanciu nu face compromisuri profesionale, doar se pare că încalcă legea şi codul deontologic. Articolul 3, aliniatul 2 din Codul deontologic al psihologului spune că „Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care utilizează în activitatea profesională, în vederea stabilirii psihodiagnosticului, metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică standardizate licenţiate, care nu au primit avizul Colegiului”. Şi chiar dacă în noi are clienţi dezamăgiţi şi prejudiciaţi, reabilitaţi ulterior de profesionişti, nu-l contestăm în calitate de scriitor, domnul Cătălin Stanciu poate se decide să trăiască din cărţile pe care le scrie. În calitate de psiholog, îl rugăm şi îl aşteptăm să răspundă totuşi acuzaţiilor pe care i le-am adus.