Terorizaţi pe bani publici

În ianuarie 2020, am decis, împreună cu soţul meu, să încercăm să obţinem plasamentul fetiţei pe care o creştem din vara anului 2018, când avea un an şi jumătate. Decizia a venit în urma faptului că toţi ceilalţi patru fraţi ai fetei, care erau împreună cu părinţii lor, au fost preluaţi de Protecţia Copilului şi nu doream ca şi fetiţa care a fost crescută mai mult de noi să ajungă în instituţiile statului. Am solicitat o anchetă Direcţiei de Asistenţă Socială Braşov şi începerea demersurilor necesare de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov. Ancheta socială a DAS a decurs normal – chiar am luat-o şi pe mama copilului la sediul instituţiei, atunci când am fost chemaţi – astfel că urma evaluarea făcută de Protecţia Copilului. De atunci, viaţa familiei noastre a devenit un coşmar. Peste 100 de nopţi le-am petrecut studiind legi şi cărţi de psihologie, regulamente şi alte cazuri asemănătoare, ca să aflăm ce legi au fost încălcate şi ce putem face.
Înainte să apuce să se aşeze, la vizita la domiciliul nostru, psihologul Cătălin Stanciu a început să ne povestească despre persoanele pe care le-a evaluat. „Toţi îmi spun cât de sever sunt la teste, dar ce de treabă le par, după ce pică testele, la terapie”! După plecarea lui şi a asistentului social Oana Mănăilă i-am spus soţului: „Trebuie să avem mare grijă, pentru că am impresia că avem deja un verdict!”. Am fost chemaţi să dăm testul într-o zi din luna februarie 2020, la ora 8:30, iar Cătălin Stanciu ne-a spus că testul durează 90 de minute, aşa că am considerat că soţul va ajunge la timp la muncă, cu o mică întârziere, de 5-10 minute. Ajunşi la sediul DGASPC am avut prima surpriză: psihologul a întârziat 30 de minute. Am început testul, aşadar, în jurul orei 9:00, astfel că soţul meu a trimis un mesaj la muncă dacă poate întârzia 30 de minute. Numai că psihologul ne-a explicat timp de câteva minute ce teste vom da şi acestea au început să vină unul după altul, iar apoi şi interviul. Totul a durat cam două ore şi jumătate, iar, la final, asistentul social ne-a spus cât de drăguţ a fost domnul psiholog că ne-a făcut două şedinţe într-un singură, ca să nu venim de două ori! Or, psihologul ar fi trebuit să ne informeze şi să ne ceară acordul să facem două şedinţe în una sigură. Timpul mult mai îndelungat necesar răspunsurilor, desenelor, completărilor, interviului şi tuturor demersurilor i-a indus o stare de stres soţului meu, care mi-a cerut la un moment dat să mă grăbesc, fapt invocat mai târziu de psiholog. Am plecat, considerând că am făcut un pas important în salvarea unui copil de dezastrul din Protecţia Copilului, deşi, pe parcursul testului, psihologul m-a jignit în repetate rânduri şi – aveam să aflăm mai târziu – încălcase toate prevederile din codul deontologic.
În 5 martie am fost chemaţi la o discuţie cu psihologul şi asistentul social, care ne-au transmis că, în opinia lor, nu suntem capabili să luăm un copil în plasament. Motivele invocate de asistentul social nici nu o să le trecem în revistă, decât extrem de scurt, deoarece sunt de-a dreptul hilare. Primul dintre cele invocate este faptul că eu am depus mărturie într-un proces pe care DGASPC l-a pierdut! Al doilea, că am scris, de-a lungul timpului, articole denigratoare la adresa colegilor săi! Psihologul Cătălin Stanciu a mers chiar mai departe.
 
Test pentru persoane bolnave mental, aplicat celor sănătoase
Unul din testele aplicate de Cătălin Stanciu se numeşte MCMI-III (Millon Clinical Multyaxial Inventory), iar altul IQ (chestionar de ostilitate). Psihologul ne-a spus că, în urma aplicării MCMI-III, soţul meu are două tulburări de personalitate – histrionică şi narcisistă – iar eu trei: histrionică, narcisistă şi compulsivă. Iată, însă, ce scrie în manualul testului, la rubrica „dezavantaje”: „Scalele de personalitate evaluate prin MCMI-III nu reflectă cu acurateţe specificul TP (tulburărilor de personalitate, n.n.) din DSM-5. Trei dintre scalele de personalitate – histrionică, narcisistă şi compulsivă – nu indică neapărat aspecte disfuncţionale ale personalităţii, majoritatea respondenţilor sănătoşi obţinând scoruri ridicate la una sau mai multe dintre aceste scale. Proba a fost concepută şi etalonată pentru a fi utilizată pe o populaţie clinică, prin urmare, există semne de întrebare legate de măsura în care rezultatele persoanelor „normale” sunt subestimate, pentru că scorul lor se compară cu valori de referinţă medii obţinute pe populaţii clinice”. Înaintea evaluării, noi am depus la DGASPC documente de la psiholog şi psihiatru în care se precizează foarte clar că nu avem probleme de sănătate mentală, astfel că nu se justifica utilizarea unui test pentru persoanele internate în clinicile de psihiatrie. Cele două luni din starea de urgenţă le-am petrecut atât eu, cât şi soţul meu, pe Internet, ca să aflăm acest avertisment al autorilor testului. Psihologul Cătălin Stanciu ne-a spus că „este un test care acoperă toate tulburările şi pe care îl aplic de trei ani, nu poate da greş, e verificat pe multe persoane”. Când am aflat ce au spus autorii, am mers la fostul preşedinte al Colegiului Psihologilor din România, Doru Dima, să ne sfătuiască ce să facem. „Cum se numeşte testul? Nu am auzit de acest test!”, ne-a spus Doru Dima, care a verificat pe site-ul Colegiului Psihologilor din România şi nu a găsit acest test între testele care puteau fi folosite în România. Doru Dima ne-a sfătuit să mergem la Cătălin Gherasim, specialistul numărul unu al Braşovului în psihologie clinică şi expert în psihologie judiciară, care ne-a explicat ce prevederi a încălcat Cătălin Stanciu şi ce avem de făcut în continuare. Ca să putem face ce ne-au sfătuit Cătălin Gherasim şi Doru Dima a fost nevoie de alte câteva luni de muncă, noaptea, după job. A trebuit să găsim instrumentele prin care se face scorarea testului, ca să putem să reluăm tot ce a făcut Cătălin Stanciu. Astfel, am descoperit şi alte nereguli în procesul de evaluare în urma testului. Și mai grav a fost la testul IQ. Aici există mai multe coloane, la care rezultatul se obţine foarte simplu, în genul testelor de la examenul pentru permisul de conducere. La o întrebare răspundeam cu „adevărat” sau „fals”, iar răspunsul primea un punct dacă se potrivea cu cel din grila de răspuns şi zero puncte dacă era pe dos. Astfel, la ultima coloană, o verificare simplă arată că am obţinut 6 puncte. Domnul psiholog Cătălin Stanciu a scris, iniţial, 4, dar, probabil pentru că nu era suficient pentru ce îşi dorea, a modificat şi a scris 3. Modificarea este vizibilă cu ochiul liber, aşa cum se vede în fotografie.

Bani publici cheltuiţi ilegal?
Am cerut DGASPC Braşov să ne spună dacă testele aplicate de psiholog erau acreditate. „Acestea sunt acreditate, iar psihologul care le-a aplicat şi interpretat este acreditat de Colegiul Psihologilor din România, fiind supervizor şi psiholog clinician, având codul ...”, a răspuns DGASPC Braşov. Numai că, în lista Colegiului Psihologilor din România, testul nu apărea, deci nu putea fi utilizat în ţara noastră. Cu alte cuvinte, DGASPC Braşov a cheltuit bani publici (şi un singur manual costă 112 euro plus TVA) pentru un instrument care nu putea fi folosit în România! Am luat imediat legătura cu un avocat, care a trimis Colegiului Psihologilor din România o solicitare legată de existenţa în listă a testului MCMI-III. Scrisoarea electronică a fost trimisă de avocat în 29 iulie 2020, iar în 1 august 2020 – la numai 3 zile – MCMI-III a apărut în listă! Separat, am făcut o plângere către comisia de disciplină, în care am redat toate neregulile din timpul testării şi de după aceea. Deşi au trecut mai bine de 9 luni, nu am primit decât un răspuns în care ni se preciza că a început o cercetare disciplinară prealabilă. Motivul l-am aflat când am căutat date despre persoana care conducea cercetarea: Armand Cătălin Veleanovici, şef de centru la DGASPC sector 2 Bucureşti. Potrivit legii, acesta se afla în conflict de interese în momentul în care l-a cercetat pe un psiholog al DGASPC Braşov, astfel că nu este de mirare de ce a apărut testul în lista instrumentelor valide pe teritoriul României la numai 3 zile de la solicitarea avocatului.
În art. 21 din Legea 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, se precizează că: „Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este incompatibilă cu: c) folosirea cu bună ştiinţă a cunoştinţelor sau metodelor profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal”. Cu alte cuvinte, un psiholog care foloseşte un test în defavoarea noastră nu mai poate practica această meserie, deoarece îşi pierde dreptul de liberă practică.
Ca urmare a acestor fapte, de mai bine de un an ne temem să ieşim cu fetiţa din casă, deoarece, în concluzia evaluării se precizează că „în privinţa minorei se va institui o măsură de protecţie specială”. După cum se poate vedea, nu este vorba despre o propunere în acest sens către conducerea DGASPC, ci de un verdict clar, astfel că teama ne este justificată, mai ales că, între timp, am mai publicat despre un caz în care un minor a fost luat din faţa blocului, fără documente legale. Probabil că doar anchetele favorabile făcute atât de DAS Braşov, cât şi de Asociaţia Catharsis, la domiciliul nostru, i-au oprit pe cei de la Protecţia Copilului să comită un nou abuz. Între timp, Cătălin Stanciu a fost mutat disciplinar la statistică şi nu mai lucrează cu publicul, urmare a unei alte plângeri, făcute de un asistent maternal profesionist, iar familia noastră a obţinut atestatul de familie aptă să adopte, în urma unui curs de trei luni şi a mai multor evaluări făcute de mai mulţi psihologi. Dacă în cazul unei jurnaliste, care are puterea cuvântului scris, DGASPC Braşov nu a ţinut seama de legi şi coduri, ne întrebăm la ce abuzuri sunt supuse persoanele care nu au şansa de a se face auzite atât de uşor?