Munceşti o viaţă şi iei pensie cât un sfert din salariu. Cifre sumbre, analiza „pay as you go”

Un studiu realizat de economiştii Romanian Economic Monitor (RoEM)-UBB FSEGA arată că, deşi România a făcut paşi importanţi pentru corectarea dezechilibrelor sistemului public de pensii, acest lucru este insuficient, în condiţiile în care se preconizează că în 2070 durata de viaţă a femeilor va fi de peste 88 de ani, iar cea a bărbaţilor de peste 83 de ani, ceea ce înseamnă că statul va plăti pensie pe o perioadă mai îndelungată decât în prezent.
În plus, economiştii arată în analiză că raportul dintre pensie şi salariu va fi mult mai mic în 2070, decât în prezent, pensia urmând să ajungă la doar un sfert din salariu, faţă de 34% cât este acum.
„Conform raportului privind îmbătrânirea populaţiei, adecvarea pensiilor rămâne o provocare majoră. Raportul dintre pensiile publice medii şi salariile medii era de 34% în 2022, urmând să scadă la 29% în 2070. Şi mai îngrijorător, rata de înlocuire a pensiilor publice – raportul dintre prima pensie şi ultimul salariu – va coborî în aceeaşi perioadă de la 36% la doar 24%. Cu alte cuvinte, conform acestui raport, în 2070 un pensionar va primi, în medie, o pensie publică egală cu doar un sfert din ultimul său salariu. Această reducere rezultă din aplicarea strictă a principiului contributivităţii şi eliminarea unor avantaje din vechea lege”, explică Tamás Bukur, cercetător invitat al RoEM.

Pilonul 1 este o schemă piramidală
Întrebat ce se poate face, astfel încât viitorii pensionari să nu fie nevoiţi să supravieţuiască la pensie cu doar un sfert din salariu, lucru imposibil având în vedere cât costă acum doar medicamentele, fără să mai vorbim despre facturile la utilităţi, economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, a declarat că pot fi luate o serie de măsuri, inclusiv înlocuirea completă a sistemului public de pensii cu pensiile private obligatorii Pilonul 2.
„În primul rând, trebuie înlocuit sistemului public de pensii Pilonul 1 cu pensiile private obligatorii Pilonul 2 şi trebuie relaxate restricţiile de portofoliu la Pilonul 2. În al doilea rând, trebuie revizuit sistemul de asistenţă socială astfel încât să nu fie mai rentabil să fii asistat social cu normă întreagă decât lucrător cu jumătate de normă. În al treilea rând, trebuie redusă substanţial ponderea angajaţilor în sectorul public. Trebuie făcută privatizarea în toate domeniile unde se poate acest lucru. Şi sunt multe astfel de domenii. Inevitabil, se va munci până la vârste mai înaintate, ca urmare a creşterii speranţei de viaţă”, a declarat economistul Radu Nechita.
Economistul a explicat că Pilonul 1 de pensii de stat este de fapt o schemă piramidală, pusă în practică încă din anul 1880 de Bismark în Germania.  „Atunci, pensia era pentru incapacitate de muncă şi funcţiona perfect atât timp cât exista natalitate ridicată, iar speranţa de viaţă era mică. Acum avem natalitate scăzută, chiar foarte scăzută, şi speranţa de viaţă a crescut. Acest sistem de pensii de stat a funcţionat un secol şi jumătate, dar datele s-au schimbat mult în acest timp. O reformă curajoasă a avut loc în Chile, în timpul dictaturii militare. Poate fi aplicată şi la noi, însă fără dictatură! În Chile, în 1981, s-a stabilit că cei care sunt deja la pensie vor primi în continuare pensia pe sistemul vechi, dar pensiile nu vor mai creşte. Cei care erau în câmpul muncii nu au mai contribuit la Pilonul 1, iar statul a calculat cât au plătit la Pilonul 1 şi au emis obligaţiuni în baza contributivităţii. Titlurile de stat emise au fost cumpărate de fondurile de la Pilonul 2 şi au avut un randament foarte bun”, a explicat Radu Nechita.

Scenariul toate fondurile de la Pilonul 1, transferate la Pilonul 2
Întrebat cum ar putea fi realizat în România transferul fondurilor cumulate de fiecare angajat la Pilonul 1 către fondurile private din Pilonul 2, economistul a explicat că în primul rând trebuie stabilită exact datoria publică a statului la Pilonul 1, respectiv câţi bani a încasat statul de la fiecare om care munceşte, pe întreaga perioadă de timp în care a contribuit la Pilonul 1.
„Estimările sunt că datoria statului cu pensiile publice, adică sumele încasate de-a lungul timpului de la contributorii care muncesc, este de 5-6 ori mai mare decât datoria guvernamentală, respectiv de 200 - 300% din PIB.  După ce statul află exact cât e datoria publică, pensiile celor care sunt la pensie trebuie plătite. Statul se poate împrumuta, prin titluri de stat emise la nivel mondial, să plătească aceste pensii, cu scadenţă pe termen lung, ca să putem ieşi din acest sistem piramidal. Concret, cei care muncesc vor plăti în continuare 25% din salariu pentru pensii, din care 15-20% ar merge la Pilonul 2. Matematic vorbind, cu 15-20% pe 35 de ani acumulezi fonduri care pot fi plătite lunar prin rentă viageră mai mari decât şi-ar plăti statul pensie”, a declarat economistul Radu Nechita.
El a explicat că o altă variantă prin care statul ar putea rambursa datoria publică generată de plata pensiilor ar putea fi veniturile din exploatarea bogăţiilor din sol, subsol şi a spectrului electromagnetic.

ÎN 2070, 1 LA 1
Sistemul public de pensii actual este de tip „pay as you go” (generaţia activă contribuie la plata pensiilor curente), completat de sistemul de pensii private, Pilonul II obligatoriu şi Pilonul III facultativ, arată analiza RoEM-UBB FSEGA. 
Sustenabilitatea unui sistem de pensii de tip „pay as you go” depinde în mod direct de raportul dintre contributori şi beneficiari. În anul 2022, România avea aproximativ 5 milioane de pensionari în sistemul public şi 7,7 milioane de salariaţi activi, conform datelor Eurostat (a cărui metodologie include şi persoanele care desfăşoară activităţi independente, precum şi pe cele care lucrează în sectorul informal, iar colectarea datelor se bazează pe un eşantion de gospodării), iar potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), numărul angajaţilor este de aproximativ 5,3 milioane (metodologia INS se bazează pe date administrative şi include doar persoanele salariate, nu şi lucrătorii pe cont propriu, lucrătorii agricoli individuali sau cei care muncesc „la negru”).
Până în 2070, proiecţiile din raportul Ministerului Finanţelor privind îmbătrânirea populaţiei indică o scădere a numărului de salariaţi la 5,6 milioane, conform metodologiei Eurostat, şi la 4,2 milioane, conform metodologiei INS, ca urmare a emigrării şi a diminuării populaţiei active, în timp ce numărul pensionarilor s-ar reduce la 3,96 milioane, pe fondul creşterii vârstei de pensionare la 65 de ani. Totuşi, spun economiştii RoEM, raportul de dependenţă rămâne ridicat, deoarece ambele categorii scad într-un ritm similar.
Astfel, rata de dependenţă a sistemului de pensii (SDR, System Dependency Ratio), calculat ca raportul dintre numărul de pensionari şi numărul de angajaţi, va creşte de la 65% în 2022 la 86% în 2050, urmând să se reducă uşor la 71% în 2070. 
În paralel, rata de dependenţă la vârste înaintate (OADR, old-age dependency ratio) – mărimea populaţiei de 65+ ani raportat la cea de 20-64 ani – va urca de la 33% în 2022 la 55% în 2050, rămânând apoi aproape constant până în 2070.
„Această rată oferă o imagine şi mai sumbră dacă în numitor nu luăm în calcul toţi angajaţii, ci doar pe cei care plătesc contribuţii. În acest caz, valorile estimate ale ratei de dependenţă a sistemului sunt de 95% în 2030 şi de 97% în 2070. Acest lucru, din punct de vedere tehnic, înseamnă că un angajat care plăteşte contribuţii ar trebui să susţină un pensionar din contribuţia sa. Cu alte cuvinte, o populaţie activă tot mai redusă va trebui să susţină un număr tot mai mare de pensionari – un dezechilibru structural alimentat de îmbătrânirea populaţiei, scăderea natalităţii şi emigrarea masivă a forţei de muncă după aderarea la UE”, explică Béla-Gergely Rácz.
În momentul de faţă, conform economiştilor RoEM-UBB FSEGA, principalele provocări ale finanţării sistemului de pensii sunt: demografia nevaforabilă, piaţa muncii şi contributivitatea limitată, structura sistemului public de pensii şi pensiile speciale, sistemul pensiilor private.