Jurnal de campanie

Probabil că mulți nici măcar n-au observat faptul că – oficial – a început campania electorală. Pentru simplul fapt că România pare să fie într-o eternă campanie. Am avut campania pentru suspendarea președintelui, campania pentru alegerile locale, iar acum cea pentru parlamentare. Cu ce se deosebește aceasta de cele de până acum? În primul rând prin transferul ponderii dinspre partide spre persoane. Nu mai este, în primul rând,o competiție a formațiunilor politice. Votul ăsta uninominal a dat totul peste cap. Nu a dat nici un semn, încă de la precedentul scrutin, că sistemul ar fi mai bun de cât cel pe liste. Ba din contră: ceea ce a rezultat din urne în 2008 a dat cel mai slab parlament, cu resursa umană cea mai lipsită de calități. Banii și-au spus atunci, mai mult ca oricând cuvântul. Acum, banii au devenit, pe față, principalul reper. Aproape toate partidele au introdus, pe față, nerușinata taxă de participare. Unele formațiuni au văzut chiar în candidați o sursă importantă de venituri scoase de sub orice control fiscal. Nu numai că s-a perceput taxă de înscriere (de 50.000 euro – în colegii fără succes garantat), dar chiar și clauza plății a 2 milioane de euro de cei care, odată intrați în Parlament, ar dori să părăsească formațiunea în numele căreia au candidat. O a doua caracteristică a acestui scrutin o constituie bătălia dintre alianțe. Condiția numirii premierului invocată de Băsescu ca fiind inspirată de Constituție, a obligat cele două formațiuni principale de opoziție să se unească. Scopul este de a obține peste jumătate din voturi, altminteri nefiind exclus ca președintele să facă ce-a mai făcut și altădată: să numească un premier „propriu”, prin care să forțeze formarea unei coaliții „imorale”, dar care să poată guverna. Dacă USL nu obține 51% este foarte posibil ca un PDL, cu maxim 25 - 30% din voturi, să adune pe lângă el nu doar pe „independenții” din peisaj (UDMR, PPDD), dar chiar și un eventual alt UNPR format ad-hoc din dezertori din cele două partide aliate. Pentru asta, însă, este absolut necesar ca UDMR și PPDD să obțină numărul de voturi necesare trecerii „pragului”, sens în care PDL nu va ezita să le acorde o mână de ajutor. Cu alte cuvinte, principala bătălie electorală care se dă în 2012 este cea pentru acel „1%” care va face diferența.