Boboteaza, ziua în care dracii dispar de pe faţa pământului

Foto: Pentru că unele dintre parohiile din Braşov sunt mari, mulţi dintre preoţi au început deja să meargă din 2 ianuarie la casele creştinilor ortodocşi pentru Botez.

Sâmbătă, pe 6 ianuarie, creştinii sărbătoresc Botezul Domnului (Epifania sau Boboteaza), dată de care sunt legate multe obiceiuri şi tradiţii, moştenite din străbuni.
Praznic al mântuirii, Botezul Domnului este considerat sărbătoarea în care Duhul Sfânt ne cheamă să ne curăţăm de păcate. „Deşi Iisus nu avea trebuinţă de botez, pentru că nu avea niciun păcat, El fiind Izvorul a toată curăţia şi sfinţenia, dar, pentru că a luat asupra Sa păcatele întregii lumi, ca Mielul lui Dumnezeu, a venit la apele Iordanului ca să le spele cu botezul pocăinţei. A venit la Râul Iordanului ca să sfinţească firea apelor! A venit să se boteze ca să ne pregătească, nouă, tuturor, apa Sfântului Botez!“, aminteşte ÎPS Calinic.
O întrebare pe care creştinii şi-o pun de atunci este de ce s-a botezat Iisus tocmai la vârsta de 30 de ani? ÎPS Calinic face trimitere la tălmăcirea făcută de Sfântul Ioan Gură de Aur: „«Cea dintâi vârstă a copilăriei are multă neştiinţă şi nebunie; cea de a doua vârstă a tinereţilor, cu poftă trupească se aprinde; iar cea de treizeci de ani, vârsta bărbatului desăvârşit, aceasta robeşte pe om tuturor păcatelor». Deci, pentru aceasta, şi Hristos Domnul a aşteptat până la această vârstă cu Botezul, ca la toate vârstele să împlinească voia Domnului şi să sfinţească firea noastră şi să ne dea putere ca să biruim patimile şi să putem scăpa de păcatele cele de moarte“, explică arhiepiscopul.

Momentul încheierii sărbătorilor de iarnă
A doua din ciclul celor trei zile de mare sărbătoare ale noului an, Botezul Domnului este praznicul de care sunt legate o serie de tradiţii, credinţe şi obiceiuri.
„Boboteaza este în primul rând o sărbătoare creştină, dar care iese în evidenţă numai prin referirea constantă la păgânismul perioadei din care face parte. Reprezintă şi ea momentul încheierii sărbătorilor de iarnă (aici poate fi încadrată şi petrecerea rituală a Iordanului), mai bine zis, lustraţia prin apă, purificarea generală ce urmează în urma alungării tuturor forţelor ostile, malefice, care şi-au făcut de cap în perioada sărbătorilor de iarnă”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
Se spune că Boboteaza este momentul când dispar de pe faţa pământului (temporar, evident) diavolii, strigoii, asociaţi uneori, potrivit cunoscutului cercetător, cu dezlănţuirile furtunoase ale viscolelor iernii, marcând o trecere timidă către celălalt anotimp.
Duminică, 7 ianuarie, sărbătoarea Sfântului Ioan încheie sărbătorile de iarnă.

Protecţia Iordănitului
Valenţele purificatoare ale apei sfinţite în această zi se extind şi asupra gospodăriei: apa de râu, agheasma etc. pot alunga moroii, puricii, şerpii, lupii, bolile, dar pot stimula şi recoltele. Potrivit cercetătorului etnografic, în această zi, ca şi în celelalte sărbători mari ale calendarului popular, sunt concentrate la scară mică toate aspectele semnificative ale vieţii ţăranului, în care cuvintele-cheie erau „a stimula” şi „a proteja”. „Iordănitul reprezintă varianta instituţionalizată a acestor practici de propiţiere, care nu se limitează doar la un simplu colind adresat celor ce poartă numele sfântului, ci tuturor membrilor comunităţii, care primesc astfel partea cuvenită de protecţie sau de binecuvântare”, spune Sorin Mazilescu.

„... anul curat iar până la Sfântul Andrei“
Folcloriştii Ion Muşlea şi Ovidiu Bârlea consemnau tradiţia tragerii de focuri de puşcă şi de pistoale, la biserică, când ies preoţii cu crucea spre a face agheasmă, „zicând că picioarele Mântuitorului au fost pe acea lespede ce se află în apa Iordanului, pe care era făcut zapisul de greşeala lui Adam. Și când a călcat Mântuitorul pe ea, a pocnit şi a huit, cum huiesc puştile acum la noi”. Rolul focurilor de puşcă este acela de îndepărtare a demonilor şi de protejare a oamenilor şi comunităţilor.
„Diavolii, când s-a botezat Domnul Hristos, au venit câtă frunză şi iarbă, trăsnind şi pocnind pe apa Iordanului, că se auzea cine ştie de unde huitul, să nu lese să se boteze Dumnezeu. Dar Dumnezeu a poruncit la preoţi să citească şi să sfinţească apa, şi când au început oamenii a împuşca şi-a striga Chiraleisa, gheaţa s-a rupt sub diavoli şi cu toţii au căzut în apă şi s-au înecat; de aceea amu nu sunt aşa de mulţi, s-a curăţit lumea de dânşii. Pe cei cari au mai rămas îi omoară Sf. Ilie cu tunul, dar ei la om n-au ce căta“, explica folclorista Elena Niculiţă-Voronca, autoarea valorosului volum „Datinile şi credinţele poporului român”.
Chiar şi scriitorul Ion Creangă vorbea despre credinţa populară potrivit căreia strigoii numai până la Bobotează umblă: „Atunci când preotul strigă «Chiraleisa!», toate răutăţile: lupi, strigoi, draci, toate pier şi e anul curat iar până la Sfântul Andrei“.

„Toţi dracii ies din ape şi rătăcesc pe câmp”
Academicianul, poetul, prozatorul şi folcloristul Arthur Gorovei a consemnat acelaşi lucru: „Se crede că lupii dau asupra oamenilor numai până la Bobotează, de atunci însă încep să nu mai fie periculoşi pentru oameni”.
Tot el consemna că tradiţia conform căreia, din momentul când preoţii au sfinţit apa, toate apele, atât cele curgătoare, cât şi cele stătătoare, atât izvoarele cât şi fântânile rămân sfinţite, după unii, în decurs de două săptămâni, după alţii, chiar şase săptămâni. „Deci ori din ce apă curgătoare vei lua apă în ziua de Bobotează, o poţi folosi peste tot anul ca agheasmă, căci în această zi toate apele sunt sfinţite”, arăta etnologul.
De Bobotează, când înmoaie preotul crucea în apă, „toţi dracii ies din ape şi rătăcesc pe câmp până ce trece sfinţirea apelor”, potrivit credinţelor consemnate de folcloristul Simeon Florea Marian. „Și nimeni nu-i vede, afară de lupi, care se iau după dânşii şi, unde-i ajung, acolo le şi varsă maţele. Din cauza aceasta nu e bine să se lase în ziua de Bobotează cămăşi şi mai ales rufe întinse pe gard, căci se crede că, atunci când se împuşcă, în decursul sfinţirii, din puşti, precum şi când strigă oamenii după sfinţirea apei Chiraleisa, atunci Ucigă-l-Crucea fuge şi se ascunde sub dânsele“, mai arăta Simeon.
Se mai spune că atunci când se strigă „Chiraleisa“, omul capătă putere, se simte mai tare şi mai curajos: „Atunci toate necurăţeniile, toate boalele, toate fiarele, câte sunt stricăcioase omului, lupi etc. se împrăştie, se depărtează, fug fiecare la locaşurile lor prin pădure, şi tot anul e curat, până iarăşi la Sf. Andrei, când ies ele şi ţin până la Crăciun mai tare. De Crăciun le alungă băieţii cu colindele şi cu uratul, cu pocnetele de bice, iar de Bobotează se duc cu totul (...). După Bobotează nu se spală cămăşile două săptămâni, pentru că apele-s sfinţite”, explica folclorista Elena Niculiţă-Voronca.

De jale şi de măritiş
De asemenea, mai există un obicei de Bobotează, practicat de mamele care au pierdut copii sau i-au născut morţi. „Mamele care au avut nenorocirea să piardă vreun copil, să-l nască mort sau cărora le-au murit copiii mai înainte de a fi fost încreştinaţi, pentru a nu li se face copiii moroi, să care cu gura şapte ani de-a rândul în ziua de Bobotează agheasmă mare şi să stropească cu ea mormintele lor”, consemna folcloristul Simeon Florea Marian.
Se spune că la Bobotează se deschide cerul şi îngerul păzitor îi spune celui de însurat sau celei de măritat încotro îi va fi norocul. „Dacă în ziua de Bobotează, dimineaţa, înainte de sfinţirea apei, un flăcău sau o fată alunecă şi cade, se crede că respectivul sau respectiva se va însura sau mărita în acel an. Alţii, din contră, cred că cine cade în ziua de Bobotează, până la anul moare. Dacă o fată vede mai întâi şi întâi, printre flăcăii ce se duc sau se întorc de la sfinţirea apei, pe unul călare pe un cal alb, e semn că se va mărita în câşlegile acelea sau în anul acela“ mai arăta Simeon Florea Marian.

Prognoza vremii
Oamenii de la sate cred că dacă pământul va fi îmbrăcat în promoroacă, are să fie belşug şi sănătate. Dacă de Bobotează va fi vreme frumoasă, va fi un an îmbelşugat. „Dacă va bate crivăţul, vor fi roade la bucate (...). Dacă vremea la Bobotează este geroasă, după ieşirea cu Iordanul se va muia; dacă vremea a fost moloşagă, se va înăspri“, spunea folcloristul Arthur Gorovei. Se mai spune că dacă pe 6 ianuarie curg streşinile, se face vin mult, iar dacă prunii sunt plini de zăpadă, vor avea rod bogat.