A copilărit în Săcele, iar acum îşi ridică un resort în Africa

Abraham Thomas a făcut multe lucruri până la vârsta lui de 52 de ani. Este din Cluj, a copilărit în Săcele, Braşov, iar la 18 ani, în 1987, a emigrat în Israel. A revenit pe pământ mioritic în 1996, când a luat rolul de manager în cadrul unui proiect israelian de diagnostic şi imagistică.
Antreprenoriatul l-a început în 1999, cu o firmă de import în domeniul de securitate şi supraveghere video, iar apoi s-a extins în domenii diferite, cum ar fi transport greu, construcţie de drumuri, post de radio, două ziare, hoteluri, restaurante, etc. Abraham Thomas este şi pilot de raliuri, fiind partener de afaceri cu Edwin Keleti, pilotul lui Victor Ponta de pe vremea când fostul premier activa în cursele de maşini.
În paralel, şi-a descoperit şi pasiunea pentru automobilism, iar în 2000 a debutat ca pilot de raliu, sport pe care-l practică şi în ziua de azi.
Aventura africană a început pentru Thomas în 2017. Nu s-a mutat complet în Zanzibar, dar stă în jur de opt luni pe an în insulă. În primul an a locuit în chirie în capitală, Stone Town, iar apoi şi-a construit în apropierea aeroportului o căsuţă. În prezent locuieşte în partea de sud-est a insulei, într-o zonă mai puţin populată, iar resortul pe care-l construieşte este în Pongwe, tot pe coasta de est.
Aşa cum povesteşte, ideea unui business aici s-a născut în clipa în care a văzut Oceanul Indian şi nisipul alb sub palmierii de cocos. La început a avut parteneri, localnici şi străini, dar la un moment dat şi-a dat seama că nu sunt pe aceeaşi lungime de undă, iar drumurile li s-au despărţit.

Primii paşi spre noua afacere
Thomas spune că în Zanzibar se poate cumpăra doar dreptul de folosinţă a terenului, pe termen nelimitat.
„Pentru începerea activităţii comerciale se face un contract de închiriere cu guvernul pe o perioadă determinată de 10, 20, 50, 99 de ani, care se reînnoieşte şi se renegociază la expirarea lui. Preţul de închiriere este stabilit de guvern şi variază în funcţie de mărimea şi locaţia terenului”, spune omul de afaceri.
Procedurile legale seamănă foarte mult cu ce se practică la noi. Thomas spune că se face o societate comercială, care poate fi deţinută de unul sau mai mulţi asociaţi străini sau un asociat local. Apoi, aşa cum explică el, se semnează contractul de închiriere cu guvernul şi se scot toate autorizaţiile necesare pentru construire.

„De ce este nevoie neapărat? De foarte multă răbdare”, completează Thomas.
Întrebat cine îl ajută la construcţie, antreprenorul precizează că nu prea există termenul de ajutor în Zanzibar. „Totul este pe bani, eşti văzut ca şi un ATM mobil şi majoritatea localnicilor îşi încearcă norocul încercând să-şi ofere serviciile în toate modurile posibile. Eu lucrez în exclusivitate cu localnici, dar eu sunt şi „inginerul” şi „proiectantul” şi „executantul” de multe ori”, mai spune el.
Thomas mărturiseşte că materialele de construcţii le cumpără de pe insulă, deoarece se construieşte cu bolţari făcuţi de localnici şi nu există nici cărămidă, nici BCA. Omul de afaceri spune că nisipul şi lemnul sunt foarte scumpe, în comparaţie cu preţurile din România.
„Mobilierul este făcut din lemn de cocos de un localnic de 76 de ani, care lucrează singur, fără niciun utilaj electric! Eu încerc să fac un resort în stil african, cu finisaje şi confort european”, completează el.

Forţa de muncă locală
Thomas a început lucrările în urmă cu un an şi preconizează să deschidă la finalul lui 2021. În primă fază, resortul va avea 23 de camere, restaurant, terasă generoasă şi piscină. El urmează să completeze proiectul cu încă 24 de camere în 2022.
Obiectivul este de a deschide un resort de patru stele, unde fiecare cameră va avea minimum 30 de metri pătraţi cu un balcon mare, baie proprie, aer condiţionat, WiFi etc. Mai mult, oaspeţii vor beneficia gratuit de toate facilităţile resortului, gen room service, spălătorie, spa, gym, saună.
Thomas confirmă faptul că nu este absolut deloc uşor să găseşti forţă de muncă şi nici oameni calificaţi.
„Mă înţeleg foarte bine cu ei, chiar dacă de multe ori am febră musculară având în vedere că oamenii de rând nu vorbesc engleza, dar avansăm bine. Eu le spun cum să facă şi ei fac cum vor şi cum sunt obişnuiţi. Totul se face manual şi rudimentar, dar în acelaşi timp foarte precis şi corect”, mai spune el.

Ce trebuie să ştii dacă vrei un business în Zanzibar
Thomas spune că insula este în continuă dezvoltare şi modernizare, motiv pentru care nu este greu să-ţi dezvolţi un business aici. „Cu un pic de imaginaţie, curaj şi Diazepam se poate face orice, sunt foarte multe oportunităţi, este ca la noi după revoluţie”, glumeşte el.
Cei care sunt tentaţi să-şi deschidă un business în Zanzibar, spune Abraham au nevoie de un psihic puternic şi de răbdare. Mai mult, omul de afaceri crede că oriunde în lume pui suflet, eşti corect şi nu vrei să te îmbogăţeşti de pe-o zi pe alta, vei avea succes.
El crede că provocări sunt în orice afacere, iar satisfacţiile sunt maxime dacă se dovedeşte a fi profitabilă. Lucrurile depind foarte mult şi de ceea ce vrea să facă investitorul.
„Dacă aplică la un program ZIPA, prin care guvernul local sprijină investitorii străini, proiectul în domeniul hotelier trebuie să fie de minimum 2,5 milioane de dolari. Dar se pot face investiţii mai mici şi fără ZIPA, asumându-şi fiecare riscurile aferente. Recomand investitorilor să consulte site-ul zipa.co.tz pentru informaţii concrete”, precizează românul.

De ce Zanzibar: „Am învăţat să mă bucur de fiecare clipă”
Abraham spune că insula atrage multă lume şi deşi turiştii se plâng de preţurile mari şi de serviciile de proastă calitate, există ceva care vibrează pozitiv aici, care pune în umbră toate lipsurile şi nemulţumirile vizitatorilor.
În ceea ce-l priveşte, Africa i-a schimbat viaţa. „Am învăţat să mă bucur de fiecare clipă, mi s-au schimbat priorităţile radical! Luptăm toată viaţa pentru aparenţe inutile şi nu ne dăm seama de cât de puţine lucruri avem nevoie ca să fim fericiţi.
Cel mai frumos lucru este să te pierzi în mijlocul mulţimii, a anonimatului, fără să deranjezi pe nimeni, fără să fii judecat sau criticat. Cel mai greu este pentru cei care vin cu ceas Rolex şi îşi dau seama că nimeni nu ştie cât de scump este acel ceas şi chiar nu are nevoie nimeni de el, pentru că acolo timpul stă într-un loc”, concluzionează antreprenorul.

Cuvinte cheie: fără griji şi uşor-uşor
În perioada pandemiei, Zanzibar este printre puţinele destinaţii din lume care şi-au păstrat graniţele deschise pentru turişti. Din acest motiv, mii de români şi-au făcut vacanţa în acest arhipelag, care deşi face parte din Uniunea Tanzaniană se guvernează singur.
Într-o ţară unde câştigul mediu lunar se învârte între 100 şi 200 de dolari, viaţa nu este deloc uşoară pentru localnici, chiar dacă natura şi oceanul sunt foarte generoase. Agricultura, pescuitul şi, mai nou, turismul reprezintă principalele surse de venit din Zanzibar.
În afară de sărăcie sau de corupţia tipică unei ţări africane, un vizitator extern ar mai putea fi descumpănit şi de conservatorismul populaţiei locale- Zanzibar este majoritar musulman- care se manifestă în multe aspecte ale vieţii.
Cu toate acestea însă, zanzibarezii, în marea lor majoritate, sunt calzi şi prietenoşi şi trăiesc simplu în ritmul lor propriu, ce poate fi caracterizat prin cele două expresii pe care le auzi la tot pasul: „hakuna matata” (fără griji) şi „pole-pole” (uşor-uşor).
Primele resorturi turistice din Zanzibar s-au construit pe la începutul anilor 2000, aproape exclusiv prin intermediul investiţiilor străine. În ultimii ani, turismul a explodat, astfel încât acum vei descoperi la tot pasul resorturi şi hoteluri noi, multe aflate în construcţie, în diferite faze.
Autorităţile locale se bazează foarte mult pe banii din turism, astfel încât încearcă să încurajeze prin toate căile investiţiile străine în acest domeniu.

CITEŞTE ŞI: A lăsat industria IT pentru a deschide un mic resort turistic în Zanzibar