Obiceiurile rele (poveste populară)

Un profesor bătrân se plimba odată printr-o pădure împreună cu un elev.
Bătrânul s-a oprit dintr-o dată şi a arătat spre patru plante de lângă el. Prima tocmai începea să încolţească, a doua tocmai îşi înfipsese rădăcinile mai adânc în pământ, a treia era un mic arbust, iar a patra era un arbore în toată puterea cuvântului.
Profesorul i-a spus tânărului însoţitor:
– Smulge-o pe prima!
Băiatul a rupt-o cu usurinţă.
– Acum rupe-o pe a doua!
Tânărul s-a supus, dar treaba nu i s-a părut chiar uşoară.
– Iar acum cea de-a treia!
Băiatul a trebuit să se încordeze din toate puterile şi a trebuit să-şi folosească ambele braţe, pentru a smulge din rădăcini arbustul.
– Şi acum încearcă-ţi puterile cu cea de-a patra! a spus profesorul. Băiatul prinse trunchiul cu braţele, începu să tragă de el cu toate puterile, dar arborele nici măcar nu se clinti. Mai încercă o dată, însă rezultatul a fost acelaşi. Abia a treia oară copacul şi-a tremurat puţin frunzele, şi asta a fost totul.
Bătrânul zise:
– Aşa se întâmplă şi cu obiceiurile noastre, băiete! Când acestea se află la început, putem să ne descotorosim de ele mai uşor. Dar când ele devin vechi, prind rădăcini adânci, asemenea arborilor puternici, şi e greu să mai scapi de ele.