Ziua vinde aparate medicale, noaptea se antrenează pentru curse

Bogdan Coman, un tânăr născut în Prahova, braşovean prin „adopţie”, va „alerga” în acest an pentru echipa secţiei de ciclism a CSA Steaua.
Lasă în spate o lungă „pauză de bicicletă”, dar şi o poveste cu destule momente inedite, care s-a născut, de fapt, pe terenul de fotbal.
„Eram cu mingea şi mănuşile, prin 2009, portar la o echipă sătească, la mine în Prahova. Am un văr care cu doi ani în urmă câştigase Turul României, Dan Anghelache. Motivat de exemplul lui, am decis să schimb direcţia. Aveam 18 ani şi nu făcusem mare lucru în fotbal. Chiar dacă toţi erau stresaţi cu BAC-ul, eu am dat-o pe ciclism”.

Între Bucureşti şi Franţa...
A început la Petrolul Ploieşti, avându-l pe Constantin Ciocan antrenor. A trecut apoi la Mazicon Bucureşti, sub comanda lui Radu Sălăjan, unde a câştigat un titlu de campion naţional la Contratimp. A oscilat apoi între un stagiu în Franţa şi un proiect ce părea interesant, la Otopeni, din cele două alegându-se cu...nimic.
„În «Hexagon» m-a chemat un tip care se ocupa cu promovarea sportivilor din fostul bloc sovietic, din Est. După două luni, a venit o ofertă de la Otopeni, unde se ofereau condiţii foarte bune pentru un ciclism cu adevărat profesionist. N-a fost rău, însă s-a terminat repede, pentru că proiectul s-a sfârşit brusc. Din mai mulţi iepuri, nu am prins niciunul. Nu ştiu dacă era mai bine să rămân în Franţa, nu voi şti niciodată”.

...A ajuns la Braşov
După o scurtă trecere pe la Dinamo, a renunţat din motive medicale, financiare şi... personale.
Viaţa l-a dus la Braşov, unde a făcut facultatea, iar în prezent lucrează ca agent de vânzări pentru o firmă din Timişoara, distribuitor de aparate medicale.
În 2018 i s-a făcut dor de toate emoţiile dinainte de start, de atmosfera din timpul cursei, de dorinţa de a concura şi chiar de a cantonamente.
„Am mers pe cont propriu, cu sprijin mare din partea firmei pentru care lucrez, TehnoDent Poka.  Oamenii au fost de acord să mă ajute cu tot ce au putut. Fără sprijin din partea lor, nu reuşeam. Am participat în 10 curse, ca amator, iar ei m-au sprijinit cu tot ceea ce înseamnă costuri de deplasare, servisare a bicicletei şi altele, care adunate, chiar înseamnă ceva”.

Are planuri îndrăzneţe
Cum în multe curse din ţară, cel puţin la start, amatorii stau lângă profesionişti, a intrat în contact cu cei din urmă...iar dorul a fost şi mai mare. „Îl cunoşteam pe antrenorul de la Steaua, Iorgos Georgiadis. I-am spus că vreau să mă reapuc. Mi-a spus să mă antrenez, iar dacă totul va fi ok, din 2019 să vin la ei. M-a sunat în decembrie şi m-a întrebat dacă am aceleaşi gânduri. N-am ezitat”.
Aşa că în februarie a plecat în cantonament în Alanya (Turcia), alături de echipa Stelei şi este pregătit să participe, în acest an, la curse de nivel naţional. Şi cu puţin noroc, la câteva... în Ungaria, Serbia, Albania, Macedonia, Grecia. „În urmă cu ani, mă uitam cum alţi ciclişti, alte echipe, merg iarna în ţări cu climă caldă pentru a se putea antrena. Acum sunt şi eu aici. Dacă prind lotul naţional, voi intra şi în tururile României, Bihorului, Sibiului, mai multe curse internaţionale bine cotate”, îşi expune Coman planurile.

Antrenamente, înainte şi după serviciu
Totuşi, nu a renunţat la jobul său. „A fost condiţia mea, să îmi văd de muncă. Aşa că lucrez de la nouă la cinci şi îmi fac programul în funcţie de acest lucru. Mă trezesc la ora şase, merg la sală, unde trag tare până la nouă. Fug la serviciu, iar la şase seara bag o oră, două, trei de antrenament. Fac asta şase zile din şapte. Problema e că ziua e încă scurtă, aşa că pot spune că ziua muncesc şi noaptea mă antrenez. Vara va fi ceva mai ok din acest punct de vedere”.
De ce nu a renunţat, totuşi, la job? „Pentru că nu poţi fi sigur de un viitor în ciclismul românesc de azi şi mai ales pentru că... chiar îmi place ce fac. Firma unde sunt angajat e din Timişoara, oamenii sunt super de treabă şi de multe ori impresia că lucrez în occident. Mă pliez pe felul acesta de job, cel de vânzător. Umblu de la un cabinet la altul, de la un laborator la altul, toate acestea între două ture cu bicicleta”.