Ziua lui „Venin de Rai”. Ieșirea la iarbă verde de 1 mai nu e „obicei comunist”

În credinţa populară se spune că în luna mai Raiul coboară pe pământ, iar dacă bei vin pelin vei fi sănătos tot anul. Luna mai, în tradiţia populară, debutează cu Ziua de Armindeni, care se serbează (pentru odihna pământului, ca să rodească, să nu bată grindina, să nu fie dăunători, să fie vitele sănătoase, vinul bun, oamenii sănătoşi) prin petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.

Ziua profetului Ieremia
„Astfel era numită ziua de întâi mai, când se sărbătoreşte ziua Sfântului prooroc Ieremia, de la care se trage şi numele acestei zile: Armân sau Irmin den, însemnând ziua profetului Ieremia. În această zi se împodobesc uşile caselor cu crengi verzi, ca semn al fertilităţii, creanga respectivă fiind numită arminden şi păstrată până la seceriş când, uscată, aprindea focul pentru coacerea pâinii noi. Tot de 1 Mai se practică conservarea vinului vechi, pentru ca vinul să nu facă «floare» se trata cu planta magică a anotimpului, pelinul; cum spune poetul «Pelin de Mai/Venin de Rai»”, notează etnologul Ion Ghinoiu în lucrarea „Obiceiuri de peste an”.
 
„Ziua pelinului” sau „a beţivilor”
Numită şi ziua pelinului, 1 Mai semnifică în tradiţia populară începutul verii. E un ritual străvechi, pentru protejarea recoltelor, viilor, livezilor şi animalelor. Pe vremuri i se mai spunea „ziua pelinului” sau „a beţivilor”. După tradiția veche din popor, ca să ai parte de sănătate, de noroc şi de belşug, spală-te pe faţă, dis-de-dimineaţă, cu rouă, ieşi să petreci la iarbă verde şi bea vin pelin.
Armindenii sunt ramuri verzi, atârnate la uşi şi la porţi, menite să aducă noroc şi bunăstare, să apere casa de forţele răului. În această zi, nu se înjugă boii. Iar dacă nu se respectă tradiţia, se spune că animalele şi stăpânii lor se îmbolnăvesc.

„Beau mesenii și mănâncă. Și de ciumă nu li-e frică”
„În ziua de Armindeni (Sf Irimia), de 1 mai, să bei vin roșu, că se înnoiește sângele”, scria Artur Gorovei, la 1915. Se bea vin pelin chiar și pentru a fi apărat de efectele ciumei, acum câteva secole. Iată câteva versuri citate de Ion Ghinoiu în „Dicționar de mitologie românească: „Frunză verde de pelin/ Iată-ne la Armindeni/ Beau mesenii și mănâncă/ Și de ciumă nu li-e frică”.
În Moldova și Muntenia se organizau petreceri (la iarbă verde, în pădure, la câmp, în vii sau livezi) unde se mânca miel fript „haiducește” și se bea vin roșu amestecat cu pelin. În Transilvania se organizau – și încă se mai țin în unele locuri – așa-numite maialuri, sărbători în aer liber, cu muzică, jocuri, băutură, mâncare și dans.

Planta care alungă boala
Pelinul, de care auzim rar în prezent, era o plantă extrem de importantă pentru oameni care locuiau pe teritoriile României de azi acum 150-200 de ani. Era folosit la descântece, se credea că un om care a plecat de acasă poate fi readus înapoi, la fel, se credea că pelinul alungă boala și purifică locuința și gospodăria. Adesea era pus în vin, iar la Rusalii și la alte sărbători, frunze de pelin se purtau la pălărie, în sân și în buzunare.

1 Mai muncitoresc: vine din SUA  
1 Mai e și Ziua Muncii, iar originea zilei este strâns legată de evenimentele din Statele Unite ale Americii, în special de greva din Chicago din 1886, cunoscută sub numele de „Haymarket Affair”. La 1 mai 1886, peste 300.000 de muncitori din SUA au intrat în grevă pentru a cere o zi de lucru de opt ore, în locul programului extenuant de 12-16 ore. Protestele au culminat cu ciocniri violente între poliție și manifestanți, iar mai mulți muncitori au fost uciși.  Astăzi, 1 Mai - Ziua Muncii este o ocazie de a celebra realizările mișcărilor sindicale, dar și de a atrage atenția asupra problemelor actuale din lumea muncii, precum salariile mici, condițiile nesigure de lucru sau discriminarea la locul de muncă. În multe țări, această zi este marcată prin marșuri, discursuri și evenimente publice, dar și prin momente de relaxare și petrecere.

De la Carol la Ceaușescu
În țara noastră, 1 Mai, Ziua Muncii, a fost sărbătorită prima dată în 1890, în timpul domniei lui Carol I. Ziua a devenit sărbătoare națională în perioada comunismului când erau organizate manifestații propagandistice de amploare pe marile bulevarde și pe stadioanele din toată țara.
„1 Mai muncitoresc” are chiar și acum, în 2025, o mare conotație „comunistă”. Evenimentul era marcat cu defilări impozante la care participau mii de oameni. 1 Mai era momentul în care se prezentau realizările măreţe ale Partidului Comunist Român. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu împreună cu ceilalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat erau întâmpinaţi cu sentimente de înaltă preţuire, adâncă recunoştinţă şi dragoste fierbinte ale întregului popor.
Ziua liberă se încheia la iarbă verde cu mici şi bere. Această ultimă parte este singura care a supravieţuit şi după 1990.