Ziua Eroilor din `89: „Dacă ar mai fi trăit, ar fi zis şi el cum zic şi eu că a fost prost cine a ieşit afară din casă”

Înălţarea Domnului este şi ziua în care sărbătorim eroii neamului. Aceştia, aşa cum a făcut Domnul Isus, şi-au dat viaţa pentru ceilalţi oameni, astfel că sunt comemoraţi de această mare sărbătoare creştină.
La Braşov, la Cimitirul Eroilor Revoluţiei Române din parcul de lângă Poşta Centrală, revoluţionarii braşoveni au organizat ieri un ceremonial care să ne amintească de cei căzuţi în decembrie 1989. Cu această ocazie, preşedintele revoluţionarilor din oraşul nostru şi-a spus unul din marile ofuri. „Vreau să vă spun că după 31 de ani nu s-a aflat nimic. Nimeni nu e vinovat de împuşcarea celor peste 100 de morţi şi 253 de răniţi, nimeni nu e acuzat, toată lumea e liberă şi îşi ia pensii mari, chiar dacă a fost cu partidul sau cu alte grade”, a spus Vasile Mardare, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţie şi Urmaşilor Eroilor.
Cei mai dezamăgiţi de lipsa de acţiune a celor care aveau datoria să facă lumină în cele întâmplate la Revoluţie sunt membrii de familie ai martirilor. „Tot ce am putut să aflu despre fiul meu a fost că a murit aici, lângă Regionala de Căi Ferate. De atunci, tot mereu se spune că dosarul, că  dosarul, dar dosarul nu se mai finalizează niciodată. Dacă ar mai fi trăit, ar fi zis şi el cum zic şi eu că a fost prost cine a ieşit afară din casă, că unii trăiesc bine, iar alţii ne chinuim”, a spus mama lui Valentin Nicu Banciu, unul din eroii căzuţi în acea zi de iarnă în care România a scăpat de comunism.
„Din păcate, după atât-amar de ani, încă nu ştim cine l-a omorât şi cum s-a întâmplat şi nu ştim detalii. Se judecă, la Bucureşti există un proces, dar, din păcate, cred eu că doar se tergiversează lucrurile, pentru că nu se-ntâmplă nimic concret, se pierd informaţii, se pierd dosare şi aşa mai departe”, a spus fiica lui Gheorghe Savin, un alt erou al Braşovului.
Un bărbat din Zărneşti are doi membri ai familiei căzuţi în decembrie 1989: tatăl şi fratele mai mic. „Sunt mai multe versiuni. Prima data, că tata ar fi fost împuşcat primul şi fratele meu s-ar fi dus la el. Fratele meu avea mai multe gloanţe în el, dar cine a tras n-am aflat până acum. Era în ultimul an de liceu”, spune fiul lui Drăgan Stan şi fratele lui Iulian Stan. O altă durere a revoluţionarilor şi a familiilor este faptul că nici acum eroii nu au un monument al lor, aşa cum se întâmplă în alte oraşe.