Ziua cuțitelor liberale

Debutul de săptămână a fost marcat de evenimentele din ograda liberală. Cam pe neașteptate, președintele Antonescu a procedat la înlocuirea unor șefi de filiale și poate că mișcarea n-ar fi stârnit prea multă vâlvă dacă printre aceștia nu s-ar fi aflat primarul de la Sectorul 1, Andrei Chiliman care a reacționat emoțional, acuzând conducerea că i-a înfipt un cuțit în spate și lansând perspectiva unei demisii din PNL. Vestea a fost primită cu bucurie în tabăra puterii, care a sperat că prin defecțiunea lui Chiliman ar putea compensa lovitura dată de plecarea lui Frunzăverde, deschizând astfel calea unor noi dezertări. Și Chiliman și Frunzăverde sunt cotați ca „grei” ai partidelor lor. Chiliman deține, ca și Frunzăverde, dealtfel – una dintre cele mai înalte funcții din organigrama partidului, cea de vicepreședinte. În plus era unul dintre cei mai puternici – în așezarea sa „în teritoriu” – lideri liberali, aflându-se la comenzile celui mai potent – din punct de vedere economic – sector al Capitalei, aducător de influență și beneficii, inclusiv materiale. S-ar putea spune, pe bună dreptate, că modul în care a procedat Antonescu a fost unul pripit: nu strângi de gât găina care mai are încă de făcut ouă de aur! Totuși – ce a determinat această schimbare intempestivă? Într-una dintre cele mai bune evoluții publice ale sale, într-o emisiune a TVR, de luni seară, președintele liberal a dat o explicație suficient de clară: Chiliman și ceilalți împricinați amenințau, prin jocurile personale pe care încercau să le facă, stabilitatea construcției preelectorale a USL, în cadrul căreia s-au negociat, pas cu pas, toate mișcările. Ce n-a spus Antonescu este faptul că, într-un plan discret, Chiliman&Co ar fi dorit să realizeze un soi de puci prin care să-l impună pe fostul președinte Tăriceanu, în fața celui actual. Din nefericire – pentru „conspiratori” – Tăriceanu n-a marșat și nici alți candidați la eventuale sancțiuni nu s-au arătat. Cu alte cuvinte, Antonescu n-a făcut decât să-și întărească poziția și autoritatea în partid, sacrificând una dintre piesele electorale de bază ale coaliției și reducând opoziția internă la tăcere. Evident că Chiliman a fost vexat în amorul său propriu și în autoritate. Amenințarea sa cu demisia poate să aibă urmări, chiar dacă primarul de la 1 nu va proceda ca Frunzăverde, trecând în barca pedelistă. Prin ceea ce a făcut în sector el are șanse bune să fie reales, chiar pe o platformă de independent. Pe de altă parte însă, nu poate avea nici o garanție că dacă USL-ul aruncă în luptă un alt pretendent, mașina de voturi de partid n-ar putea să-l impună pe acesta în fața celui actual. Astfel încât este de presupus că după ce-i va mai trece supărarea – adică în 2-3 zile, cât i s-a dat ca răgaz – și după ce rana de la „cuțitul din spinare” nu va mai sângera, Chiliman va accepta ideea că cele mai bune șanse de a rămâne un personaj important pe eșichierul politic este ca, deocamdată, să facă ”ciocul mic”. P.S. Apropo de prestația lui Antonescu la TVR: am văzut acolo un personaj puternic, echilibrat, demn (cum nu prea sunt mulți dintre cei care plătesc prețul apariției pe micul ecran lăsându-se călcați în picioare de moderatori cu tupeu) și desprins de puseele de agresivitate verbală care deveniseră la un moment dat, marca discursului său. Dar, mai ales, un Antonescu rațional și realist.