Ziua Crucii, ziua superstiţiilor legate de busuioc şi fructe

Mii de creştini din lumea întreagă sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii pe data de 14 septembrie. Spre deosebire de alte sărbători creştine, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post aspru, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.
Ziua marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
În popor, ziua de 14 septembrie este considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Azi se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste. Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.
Popular, se spune că, dacă tună în această zi, va fi o toamnă lungă, iar dacă trece un cârd de ciori, va cădea bruma.