Ziua care nu se uită!

Avându-i ca invitaţi de onoare pe membrii Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”, asociaţiile Liga Suporterilor Stegari, Neam Onoare Identitate, Honor et Patria, Camarazii România, Calea Neamului, Frăţia Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruinţă, Scut Botoşănean, Starea de Libertate, Radical Entourage şi Legitimă Apărare, invităm toţi braşovenii la Marşul Memorial pe care îl vor organiza în data de 15 noiembrie.
„Vom porni la ora 19:00 şi vom merge pe traseul: Troiţa Eroilor (Calea Bucureşti) - Prefectură. Scopul manifestării este cinstirea eroilor anticomunişti braşoveni la 35 de ani de la revolta muncitorilor din 15 Noiembrie 1987”, transmit cei de la LSS.
Revolta din 15 Noiembrie 1987 a fost iniţiată de muncitori înalt calificaţi din Secţia 440 a Întreprinderii de Autocamioane Braşov, nemulţumiţi de salariile insuficiente asigurării unor condiţii de trai decent şi de condiţiile de muncă. Atitudinea arogantă a conducerii întreprinderii în faţa revendicărilor formulate de muncitori a făcut ca protestul să cuprindă muncitori din întreaga uzină. În plină zi de alegeri comuniste, muncitorii au pornit în marş spre Judeţeana de Partid. În dreptul Spitalului Judeţean protestatarii au început să cânte imnul „Deşteaptă-te, române”. Acela a fost momentul în care revolta a devenit pronunţat anticomunistă. Faptul este atestat de miile de muncitori care au scandat, în mai multe rânduri, „Jos comunismul!” şi au înlăturat însemnele comuniste de pe fosta Judeţeană de Partid Braşov. Trupele de Securitate şi Miliţie au intervenit în forţă spre a risipi manifestanţii. Au urmat arestările, torturile, condamnările, deportările etc.
În urma participării la revolta muncitorească anticomunistă, au fost condamnaţi (în urma unui proces dirijat de conducerea Partidului Comunist Român) şi deportaţi 61 de muncitori, iar alţi 27 muncitori au fost forţaţi să-şi schimbe forţat locul de muncă. De asemenea, 500 de persoane au fost arestate şi anchetate în sediile Miliţiei şi Securităţii din Braşov şi Bucureşti. Soţiile şi copiii muncitorilor deportaţi au trăit, la rândul lor, experienţa domiciliului obligatoriu.
Se cuvine a menţiona şi manifestările de solidarizare cu muncitorii braşoveni a celor trei studenţi silvicultori braşoveni (Cătălin Bia, Lucian Silaghi şi Horia Şerban) care, în 22 noiembrie 1987, au afişat, în faţa cantinei studenţeşti din Complexul Memorandului, o pancartă pe care scria „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară”. În urma acestei acţiuni, studenţii au fost exmatriculaţi şi deportaţi. În 15 decembrie 1987, un alt grup de studenţi braşoveni, format din Mihai Torjo, Marin Brâncoveanu şi Marian Lupou, cere eliberarea muncitorilor braşoveni arestaţi, inscripţionând pereţii interiori a două corpuri ale Universităţii Braşov cu lozinci anticomuniste. La rândul lor, aceştia sunt exmatriculaţi şi arestaţi.
„Nu vrem să lăsăm în uitare un moment important al istoriei braşovene şi naţionale. Ne asumăm tradiţia anticomunistă de luptă a braşovenilor, de la rezistenţa armată din munţi şi până la revolta din 15 Noiembrie 1987”, mai transmit membrii Ligii Suporterilor Stegari.