Zi sfântă

Sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, Sfântul Gheorghe este considerat unul dintre cei mai mari şi mai de temut sfinţi ai creştinismului. Cunoscut în tradiţia populară drept San-George sau Sângeorz, el este patronul naturii înverzite, al vegetaţiei, al vitelor şi al oilor. Legate de ziua de Sf. Gheorghe sunt şi o mulţime de tradiţii şi superstiţii pe care românii le păstrează, în general, cu sfinţenie. În unele zone se zice că cine doarme în ziua de Sfântul Gheorghe, va dormi tot anul. O altă tradiţie din ziua de Sf. Gheorghe este urzicatul. Se spune că cine este urzicat va fi mai ager, mai harnic şi mai sănătos întreagă vară. În ziua de Sângeorz, se aleg ciobanii care urmează să ia în primire oile până la sărbătoarea de Sf. Dumitru. Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, pentru a rodi. Se zice că dată în dimineaţă de Sf. Gheorghe e multă rouă, anul va fi îmbelşugat. În unele zone, în ziua de Sf. Gheorghe, bărbatul pune ramuri verzi la stâlpii porţilor, la ferestre şi uşi, la grajduri şi grădini, dar şi la mormintele neamurilor, pentru a se feri de forţe malefice. Aceste ramuri se păstrau apoi peste an, că leacuri împotriva diverselor boli. O parte dintre aceste ramuri verzi se dădeau hrană animalelor pentru a le feri de duhurile rele.