Zi de mare hram la Mănăstirea Sâmbăta

Praznicul „Adormirea Maicii Domnului” din 15 august este de fiecare dată o sărbătoare aparte şi pentru Mănăstirea Sâmbăta de Sus de la poalele Munţilor Făgăraş. Pelerini din întreaga ţară poposesc aici pentru a trăi clipe de înălţare duhovnicească şi a afla mai multe despre istoria acestor locuri binecuvântate, dar greu încercate de vicisitudinile vremurilor trecute. Pentru întărirea Ortodoxiei în Transilvania, aflată sub dominaţia habsburgilor, domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat şi reorganizat vechea mănăstire de la Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mănăstire mai mare cu viaţă de obşte, spre a da mărturie în timp despre unitatea de neam şi de credinţă a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor. A ştiut bine domnitorul iubitor de Dumnezeu că noi, oamenii, suntem pelerini pe acest pământ. La praznicul „Adormirea Maicii Domnului”, 15 august 1714, când domnitorul împlinea 60 de ani, la Constantinopol a avut loc martiriul său împreună cu cel al fiilor săi. Se sfârşea, astfel, pelerinajul pe acest pământ al domnitorului iubitor de viaţă veşnică.
Credincioşii participă la Sfânta Liturghie în ziua hramului, aşa cum este tradiţia, la fântâna din incinta aşezământului monahal. Aici, cu ani în urmă, părintele Teofil Părăian le vorbea pelerinilor despre Maica Domnului: „Maica Domnului a fost smerită, ea a murit aşa cum mor toţi oamenii. Nu a fost nimic spectaculos ori deosebit la moartea ei. Iar după ce a fost aşezată în mormânt, a fost înviată din morţi şi ridicată cu trupul la cer. Noi credem că Maica Domnului reprezintă omenirea întreagă în faţa lui Dumnezeu, prin aceea că este în cer nu doar cu sufletul, ci şi cu trupul. Pe Maica Domnului mormântul şi moartea nu au ţinut-o, aceasta e credinţa noastră”, arată Ziarul Lumina.
La Mănăstirea Brâncoveanu a fost stareţ, timp de patru ani, părintele Arsenie Boca, considerat de mulţi dintre credincioşii creştini ortodocşi „Sfântul Ardealului”.