Zeus şi Diana

Atunci când Baconschi făcea eforturi să nu se prăbuşească sub presiunea farmecului politic al Elenei Udrea, aceasta avea în spate un Traian Băsescu încă de deplinătatea facultăţilor sale de lider autoritar care-şi pogora harul asupra aleşilor.
Acum, când Baconschi se declară profund dezamăgit de idolul său, Traian Băsescu este o umbră a celui de altădată. Înghesuit de parteneriatul cu interlopii, sfidat de Ponta şi ignorat de cei pe care îi adusese la putere şi de care s-a despărţit imprudent, locomotiva de altădată nu mai este decât o drezină care se pune în mişcare cu mari eforturi. Iar ca să-ţi închipui că aceasta ar putea remorca vehiculul Elenei Udrea este, dacă nu o naivitate, o stupiditate. De care-şi dau seama, pe rând, toţi cei care se aliniaseră în spatele favoritei nădăjduind că se vor alege la rândul lor cu câte ceva.
Baconschi nu numai că nu s-a ales cu nimic, dar i s-au mai şi cerut 100.000 euro ca să fie pus pe lista de europarlamentare pe un loc neeligibil! Papahagi s-a văzut şi el pe bară după ce a alergat prin ţară să facă campanie electorală pentru un altfel de partid care s-a dovedit a fi acelaşi. Funeriu a candidat inutil la un post rezervat încă dinainte de constituirea partidului. Ca să nu mai vorbim de bietul Ungureanu, urmărit de ghinion şi de lipsă de înţelegere: luat din funcţia comodă de şef al spionajului pentru a fi pus premier de sacrificiu, după ce i s-a confecţionat un guvern de trei lulele, a fost încurajat să-şi facă partid. Şi când acesta a fost gata, marele său protector i-a trântit un altul în care primadona sa avea în sfârşit parte de mult visata funcţie de preşedinte.
Revolta cvasigenerală a „intelectualilor lui Băsescu” este doar aparent îndreptată împotriva Elenei Udrea care, de una singură, n-ar fi nici toxică şi nici benefică. Este îndreptată împotriva celui care i-a dus cu preşul, folosindu-se de ei ca să-i netezească calea spre putere celei pe care o consideră cu adevărat urmaşa sa. Şi de ale cărei calităţi politice nu se îndoieşte, chiar dacă ele s-au manifestat doar datorită protecţiei sale. O Elena Udrea fără un Băsescu în spate n-ar fi însemnat nimic. N-ar fi ajuns ministru şi diriguitoare de fonduri pe ochi frumoşi către cei care dormeau cu poza sa sub pernă. Prin propriile sale forţe n-a obţinut nimic – până şi calitatea de parlamentar i-a fost oferită de miracolul redistribuirii care a făcut din atâţia neisprăviţi deputaţi sau senatori. Câte parale face în rândurile şi în ochii partidului s-a văzut atunci când a candidat la preşedinţia PDL şi când, cu toate avertismentele lui Zeus, pedeliştii i-au ignorat candidatura, creditându-l pe hulitul Blaga cu votul lor.
Toată poezia din jurul noului partid pe care creatorul său îl şi vedea ajuns la putere la viitorul scrutin s-a transformat în proză mocirloasă, dezvăluind setea de putere şi aptitudinile de căţărătoare ale Elenei Udrea. După toată tevatura creată în jurul manevrelor care au însoţit europarlamentarele, după lăsarea din braţe fără vreun comentariu a candidaturii lui Cristian Diaconescu în perspectiva uneia proprii, Mişcarea Populară se dezumflă ca un balon înţepat dând la iveală urzeala ieftină a două personaje mitice în declin: un Zeus chel şi dezorientat şi o Diană ofilită, cu tolba plină de săgeţi rupte...