Zeiţele care nu au voie să atingă pământul

Deşi în cele mai multe comunităţi din lume zeiţele sunt astăzi un simbol al lumii spirituale, în Nepal ele există în carne şi oase, „zeiţele” fiind grupuri de tinere alese cu atenţie de la naştere şi venerate de mii de hinduşi şi budişti până când ajung la pubertate.
Considerate a fi încarnarea zeiţei Kali, „zeiţele” Kumari din Nepal sunt văzute ca protectoare în faţa forţelor răului şi purtătoare de noroc.  Din momentul în care sunt alese pentru acest rol important, când trec printr-un test riguros de 32 de etape, tinerele sunt propulsate într-un statut apropiat nemuririi, învestite, de către mii de hinduşi şi budişti care le venerează, în funcţia de a proteja împotriva forţelor răului.
Tinerele Kumari - care în nepaleză înseamnă „virgine” - sunt obligate să plece din casele lor şi sunt ascunse în temple ca „zeiţe în viaţă”, având permisiunea de a pleca doar când sunt solicitate la festivaluri şi procesiuni pentru ceremonii de idolatrizare. Pentru că sunt, de asemenea, considerate a fi atât de speciale încât nu au voie să meargă, fetele Kumari sunt transportate în căruţe, tronuri şi pe braţele altora - uneori acest lucru înseamnă că nici nu învaţă să meargă până în momentul retragerii. În plus, tinerele nu au voie să meargă la şcoală , nici să participe la activităţile cotidiene din societate, având doar până la 13 apariţii permise pe an, şi acestea în faţa casei sau a templului. Dar odată ce ating pubertatea, totul se schimbă pentru aceste Kumari. După prima menstruaţie, fetele sunt supuse unui ritual „Gufa” de 12 zile, după care viaţa lor în calitate de Kumari ajunge la final, iar ele încep un trai obişnuit pe care nu l-au cunoscut niciodată.