Zbor deasupra unui cuib de cuci…

Defecţiunea de partid a lui Ponta a generat mirosul sângelui politic pe care marii prădători l-au adulmecat imediat. Suita de întâmplări de la Biroul Permanent şi de după arată că fostul (deja) preşedinte nu mai controlează situaţia aşa cum se credea şi se spera. Rovana Plumb, câştigătoarea de etapă, nu are nici o garanţie că lucrurile vor rămâne aşa şi că ea va putea exercita prerogativele prezidenţiale pe care Ponta i le-a făcut cadou cu de la el putere. Şi că va trebui să se bată. Dacă Dragnea, cel care din poziţia sa de “coordonator” emite cele mai mari pretenţii, acestea nu sunt şi cele mai justificate. 

Pentru că adversarii săi au sesizat vulnerabilitatea poziţiei sale: “coordonator” – nu există aşa ceva în statut. A fost mai degrabă un premiu de consolare scos din buzunar de Ponta, după condamnarea suferită de preşedintele executiv, când s-a mers pe ideea că sentinţa penală îl scoate din joc la nivelul Executivului, dar nu şi în partid, unde principiile se pot lărgi sau strâmta, după interes. Deja nu mai are nici o valoare regula că orice membru inculpat trebuie să se retragă automat din toate funcţiile. Acum el poate să rămână până la eventuala condamnare – cum e cazul particular al fostului preşedinte.

Peste pretenţiile lui Dragnea a plusat, însă, spectaculos, preşedintele Camerei, care în termeni fără echivoc a pus la zid conducerea partidului într-un interviu pentru presa germană: avem un preşedinte executiv condamnat şi un preşedinte inculpat! Este, deci, necesară o reformă, iar aceasta trebuie să ia forma unui congres extraordinar care să decidă asupra viitoarei conduceri, printre candidaţi urmând a se afla, fără nici o îndoială, Valeriu Zgonea. Acesta pare să fie şi cel mai bine plasat, într-un soi de pole-position conferit de calitatea sa de şef al Camerei. Rovanei Plumb nu-i mai rămâne decât să se concentreze pe obiectivele urgente (Codul Fiscal) şi să spere că Ponta poate să-i mai ţină spatele.

Ponta însuşi, însă, are acum nevoie să-i ţină cineva spatele. Pentru că poziţia sa de şef al Guvernului depinde strict de suportul partinic. Vor mai fi la fel de dedicaţi aliaţii – Oprea, Constantin şi Tăriceanu – când nu va mai controla mecanismele de funcţionare ale PSD-ului? Abia acum apare în toată “grozăvia” ei eroarea pe care a făcut-o renunţând la preşedinţia partidului, pe care i-au reproşat-o şi Iliescu şi Năstase, pentru că şi-a tăiat, pur şi simplu, craca de sub picioare. Singura sa garanţie vine din faptul că indiferent cine va câştiga competiţia internă, nu va fi dispus să piardă guvernarea, doar pentru a scăpa de Ponta. Soluţia problemei vine dinspre “ghilotina” DNA şi modul în care va funcţiona aceasta. Lungimea mandatului său va depinde doar de ce va hotărî instanţa căreia i se va pune pe masă subţirelul dosar al “spălării de bani” dintr-o operaţiune efectuată între persoane. Şi – cum spuneam recent – din componenţa acestei instanţe, pe care mă îndoiesc că doamna Livia Stanciu, şefa ICCJ va lăsa la latitudinea… calculatorului. O cauză dedicată merită, desigur, şi un complet dedicat. Mai ales dacă e şi binecuvântat de “instructori”…