Watergate-ul lui Oprea

Aşa cum se întâmplă deobicei în astfel de situaţii, părerile publicului s-au împărţit. De-o parte – cei care au interese (politice) ca vicepremierul să iasă din joc, iar de cealaltă, susţinătorii – beneficiari ai politicii de recompense a acestuia.

Ceva mai rău decât ceea ce i s-a întâmplat lui Gabriel Oprea în seara de marţi nu poate fi luat în calcul. O banală deplasare, de la o reuniune dedicată – bineînţeles – apărării naţionale (în Băneasa sunt mai multe instituţii de acest fel) către un restaurant de pe Ştirbei Vodă (al Ministerului de Interne) să fie marcate de un accident mortal, iar apoi totul să se lege de faptul că victima făcea parte din coloana oficială a vicepremierului şi ministrului de Interne. 

Dacă n-ar fi fost Oprea şi coloana sa „oficială”, accidentul ar fi fost tratat drept ceea ce este: un accident clasic de circulaţie! Datorat exclusiv neatenţiei motociclistului şi semnalizării necorespunzătoare a gropii (aceasta era, totuşi, marcată, dar nu şi luminos). Elementul care a stârnit din primul moment atenţia opiniei publice a fost noţiunea de „coloană oficială”. De aici întrebările legate de faptul dacă orice ministru – fie el şi vicepremier – are dreptul la o astfel de gardă, dedicată exclusiv, prin lege primilor oameni în stat. Oprea era al cincilea, dar stăpânea, logistic, mecanismul coloanelor. Aşa că nu a fost nici o problemă pentru el de a fi însoţit în orice deplasare de formaţia corespunzătoare. Acest lucru se întâmplă de când este ministru şi nimeni nu s-a formalizat până acum. Nici măcar Tăriceanu, care avea dreptul, dar căruia nu i s-a oferit acest serviciu. Ca simbol al statutului, coloana oficială nu are atât rolul de a-l proteja pe demnitarul în cauză, cât în a-i crea avantaje în traficul aglomerat al oraşului. Mare iubitor de însemne ale puterii, Oprea n-a renunţat la nimic din ceea ce îi sublinia importanţa. Ba, din contră, a adăugat tot ce se putea.

Tehnic, lui Oprea nu i se poate reproşa accidentul. Dacă era o problemă cu starea vremii, era de datoria organizatorilor coloanei de a lua măsura suspendării serviciului motociclistului. Moral, sunt mai multe lucruri care i se pot reproşa, în afara aspectului legal al uzului de un serviciu la care nu avea dreptul. Faptul că nu a oprit ca să vadă ce s-a întâmplat, ceea ce denotă o considerabilă indiferenţă. Apoi, că s-a repezit a doua zi să-l ridice în grad pe mort, pentru o cauză cu care acesta nu avea de-a face: accidentul nu a fost urmarea unui act de bravură. Oprea a încercat însă să-şi acopere responsabilitatea în acest fel. Apoi, faptul că zile în şir nu a dat nici un semn că ar dori să se disculpe în vreun fel. Sau să se explice.

Adversarii politici nu vor ezita să invoce alte lucruri cerându-i demisia. Nu ca o pedeapsă pentru atitudinea sa, cât din dorinţa de a crea o breşă în coaliţia de guvernare. Manifestările publice care au angrenat mii de persoane au ca mobil interesul public de a curăţa peisajul politic de persoane care nu merită încredere, datorită comportamentului lor.

Accidentul este anchetat de procurori. Poliţia se lasă greu în a le pune la dispoziţie documentele solicitate. În special înregistrările convorbirilor dintre participanţii la deplasarea coloanei. Întârzierea se poate datora şi unei intenţii de a se şterge pasaje incriminatoare. În special, ordinele date de vicepremier, după producerea accidentului. Pentru că aici stă cheia întregului episod. Păstrând proporţiile – ceva de genul benzilor din Watergate. Care ştiţi cum s-a finalizat...    

P.S. Din declaraţia (tardivă) a vicepremierului am aflat că domnia sa nu şi-a făcut decât datoria, punând mai presus de orice... interesul naţional!