Vuvuzela Alina

Revolta Alinei Gorghiu faţă de refuzul premierului Cioloş de a da o ordonanţă de urgenţă prin care să se revină la alegerea primarilor din două tururi este cel puţin comică, dacă nu ar fi descalificată politic. Ştim foarte bine că co-preşedinta „marelui” PNL nu este altceva decât o trompetă, nu un computer şi ca atare i se poate scuza orice derapaj de la logică şi bun simţ. De data asta asistăm însă şi la un derapaj de la propriul interes: atacându-l pe premierul tehnocrat care nu reprezintă altceva decât „pohta ce-a pohtit” preşedintele, de a avea un guvern propriu, altul însă decât unul asamblat din deşeurile pedeliste, nu face, practic, decât să se delimiteze de voinţa şi dorinţa prezidenţială! Ce vrea să spună partidul cu acest protest prostesc? (Pentru că aşa cum i-a explicat Cioloş ca unei studente din anul I de la Drept, o ordonanţă de urgenţă nu poate modifica o lege). Nimic altceva decât că a constatat – tardiv – că actuala procedură nu mai este la fel de productivă ca în momentul în care liberalii au susţinut-o frăţeşte cu social-democraţii. Atunci se părea că următoarele alegeri vor merge către un statu-quo şi că primarii în exerciţiu îşi vor putea păstra scaunele şi apartenenţa politică. După episodul „Colectiv”, lucrurile au luat o întorsătură de-a dreptul dramatică (pentru unii), iar secerişul nemilos al DNA a rărit considerabil rândurile candidaţilor. Ce era bun atunci nu mai e bun acum şi, în consecinţă, liberalii s-au pus pe capul lui Cioloş şi – implicit - al lui Iohannis.
Să zicem, însă, că demersul lor ar fi avut succes. În cazul acesta este foarte sigur că guvernul de tehnocraţi s-ar fi prăbuşit cu grăbire şi fenomenele care au loc la Chişinău le-am fi putut vedea pe viu la Bucureşti. Asta pe de o parte. Pe de alta, cine putea garanta că liberalii ar fi avut cu cine să facă alianţe pentru turul 2, când în jurul lor este teren viran? Ar fi apelat la Băsescu? Sau la unguri?
În orice caz, prin atitudinea sa realistă, Cioloş a marcat un punct important la impresia artistică a guvernului său, şi aşa măcinat de stângăciile şi lipsa de coerenţă a acţiunilor miniştrilor săi adunaţi de pe la Bruxelles şi de prin rezervaţiile tehnocrate locale. El dă cel puţin senzaţia că principala misiune a guvernului său – aceea de a organiza în mod corespunzător (cât se poate!) cele două runde de alegeri din acest an - se poate finaliza fără costuri (politice) majore. Pentru că decontul va merge pe adresa Cotrocenilor...