„Vulpea aerului”, elicopterul nostru de atac. Airfox a survolat Braşovul în zilele Revoluţiei, militarii nu l-au recunoscut, au tras în el

Pe 25 octombrie 2017, cu ocazia Zilei Armatei, a fost pus în circuitul destinat vizitatorilor Muzeului Naţional al Aviaţiei Române un exponat unic: prototipul elicopterului de atac I.A.R.-317 Airfox, realizat în prima jumătate a anilor ’80 de specialiştii Întreprinderii de Construcţii Aeronautice (I.C.A.) Ghimbav -Braşov.
Participant la acest eveniment, inginerul Traian Tomescu, unul dintre cei care au lucrat la prototip, a afirmat că elicopterul s-a născut din „ambiţia profesională a unora dintre inginerii şi tehnicienii de la I.C.A. Braşov şi dorinţa României de a realiza un elicopter exclusiv pentru utilizare militară. A fost realizat prin modificarea elicopterului I.A.R.- 316 Aloutte III, care se fabrica sub licenţă Aerospatiale-Franţa. Realizarea prototipului a demarat sub directa coordonare a directorului tehnic Ion Georgescu, proiectarea fiind coordonată de inginerii Gheorghe Mitrea, şeful atelierului de proiectare, şi inginerul Ion Dobre, responsabil de proiect, iar montajul general şi încercările la sol şi în zbor au fost asigurate de secţia de montaj condusă de inginerul Tomescu Traian şi secţia de Instalaţii Electrice, radio şi aparate de bord condusă de inginerul Neculai Banea. (...) Primul zbor a avut loc la 30 august 1983, pilot fiind Miron Rândetean”.

Expus la Paris
Din scurta istorie a acestui prototip merită amintite două episoade. Primul a avut loc în mai 1985, când aparatul a fost expus în cadrul expoziţiei internaţionale de la Le Bourget-Paris, Franţa (unde a fost dus în zbor de Cezar Rusu). Aparatul a stârnit senzaţie, mai ales că a făcut şi o demonstraţie aeriană. Capabil să ia la bord două mitraliere, blocuri pentru proiectile reactive nedirijate şi rachete antitanc Maliutka, a fost perceput ca un veritabil distrugător de blindate.  

Necunoscut şi militarilor
Celălalt episod este legat de zilele – încă neclare – ale lui decembrie 1989. Atunci, elicopterul I.A.R.-317 Airfox a realizat un zbor deasupra Braşovului şi a unor localităţi din apropiere. Era vopsit în culori de camuflaj şi purta cocarde tricolore, dar militarii români, nefamiliarizaţi cu forma lui, au deschis focul. Aparatul s-a întors la I.C.A. Ghimbav şi a aterizat în siguranţă; fiind verificat după zbor, s-au constat urmele a şapte gloanţe de calibru mic.

Povestea de la Braşov a început în Africa
Povestea elicopterelor de atac a început în Africa. La sfârşitul anilor ’50, în timpul războiului din Algeria, francezii au adaptat – pe elicopterele de transport şi informaţii – armament pentru pentru atac la sol. În anii ’60, americanii au dezvoltat această tactică luptând împotriva gherilelor vietnameze şi, în 1967, au introdus primul elicopter special proiectat pentru atacul ţintelor terestre: Bell AH-1 Cobra. În scurt timp, sovieticii au realizat şi ei un astfel de aparat: Mil Mi-24 (primul zbor a avut loc în 1969).
În România, interesul pentru folosirea elicopterelor pentru atac la sol datează – cel mai târziu – din 1972. În acel an, ministrul forţelor armate, generalul Ion Ioniţă, întors de la aplicaţia Tratatului de la Varşovia „Scut-72” (la care România nu a participat cu trupe), l-a informat pe Nicolae Ceauşescu de faptul că printre elementele de noutate pe care le-a sesizat era şi folosirea pe scară largă a elicopterelor ca mijloace de foc mobile.

Ceauşescu, la prima demonstraţie
Pasul următor a fost testarea aparatelor uşoare I.A.R.-316 (care se fabricau la Ghimbav din 1971) pentru atac la sol de către piloţii Regimentului 94 de la Alexeni. Testele s-au încheiat cu succes în mai 1974 cu o demonstraţie la care au asistat Nicolae Ceauşeşcu şi generalii Emil Bodnăraş, Ion Ioniţă şi Ion Coman.

În anii ’80, 6 regimente de elicoptere 
Tot din 1974 a început – la I.C.A. Ghimbav-Braşov – fabricarea elicopterului mijlociu de transport I.A.R.-330 Puma. Astfel, beneficiind de două tipuri de aparate cu rotor fabricate în ţară, Armata Română şi-a sporit constant efectivele, ajungând, în anii ’80, să aibă în compunere şase regimente de elicoptere. În acest context, în care exista un interes cert pentru acest tip de aparate, a apărut la Braşov prototipul I.A.R.-317 Airfox. Rămâne însă un mister de ce conducerea R.S.R. nu a considerat că proiectul merita dezvoltat (sau înlocuit cu un proiect 100% românesc) pentru a înzestra măcar o escadrilă de elicoptere special proiectate pentru lupta antitanc, în condiţiile în care toate celelalte state membre ale Tratatului de la Varşovia aveau astfel de unităţi.

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române
Un Muzeul al Aviaţiei în România a început să prindă contur abia după 1989. La 2 martie 1990, Guvernul României a aprobat înfiinţarea instituţiei, iar muzeul s-a deschis trei ani mai târziu, în cinci corturi de campanie pe aerodromul militar de la Otopeni. În anul 1995, Comandamentul Aviaţiei Militare a repartizat muzeului un spaţiu în faţa Aeroportului Internaţional Băneasa. Aici a funcţionat până în anul 1998.  
Ulterior, Statul Major al Forţelor Aeriene a repartizat un nou spaţiu de expunere lângă Aeroportul Internaţional Otopeni – inaugurarea a avut loc în ziua de 2 martie 2000. Din anul 2006, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române este amplasat în zona de nord a Bucureştiului, în hangarele care în prima jumătate a secolului al XX-lea se aflau pe latura de sud a aerodromului militar Pipera. Acest aerodrom s-a înfiinţat în 1915 pentru perfecţionarea piloţilor absolvenţi ai Şcolii Militare de Pilotaj de la Cotroceni. Spaţiul expoziţional al Muzeului Naţional al Aviaţiei Române cuprinde două clădiri tip hangar şi o expoziţie în aer liber.

CARACTERISTICI
Echipaj  - 2
Lungime  - 12,84 m
Diametrul rotorului - 11,02 m
Viteză maximă  - 220 km/h
Motor -  1 x Turbomeca Artouste IIIB (870 HP)