VOLEI ANIVERSAR: A trecut o jumătate de secol de la cucerirea Cupei Campionilor

Au trecut 50 de ani de când voleiul masculin românesc a adus primul trofeu inter-cluburi prin cucerirea de către Rapid București a Cupei Campionilor. Dacă conducerea clubului de sub Podul Grant a uitat de evemniment, patru dintre laureați din iunie 1961 și-au dat întâlnire lângă Brașov, la Vulcan, unde în fiecare an se întâlnesc și deapănă amintiri. Din echipa de acum o jumătate de secol au rememorat acele momente Aurel Drăgan, Gheorghe Ferariu, Mihai Grigorovici, Vasile.Pavel dar și prietenul de națională, dinamovistul Bebe Derzsi. Revenind la ediția din 1961 a Cupei Campionilor, rapidiștii vicecampioni europeni cu un an în urmă, au călcat în picioare tot ce le-a ieșit în cale. A depășit modestele formații olandeză Reva Amsterdam și franceză Stade Francais cu același scor de 3-0 în ambele manșe, apoi și-a împărțit victoriile cu puternica formație din Cehoslovacia, Dukla Colin cu 1-3 și 3-1 pentru ca în finală să dispună de campioana ediției precedente TSKA Moscova (de fapt în proporție de 80 % naționala URSS) în fieful acestora, cu 3-2 în manșa decisivă, după un joc de înaltă valoare. A fost o încununare a valorii bravilor jucători români conduși de Gheorghe Petrescu și care i-a avut în teren pe Horațiu Nicolau, Davila Plocon, Aurel Drăgan, Mihai Grigorovici, Vasile Pavel, Gheorghe Ferariu, Nicolae, Răducanu, Radu,Costinescu și Constantin, Timirgazin. Aurel Drăgan, la vremea amintirilor An de an, Aurel Drăgan este liantul generației de aur a voleiului din Carpați. Nu putea ca de data aceasta evenimentul să-i scape, așa cum a scăpat celor de la clubul rapidist, care, pur și simplu, s-au făcut că uită că primul trofeul internațional a fost adus de voleibaliști. El a sunat adunarea în liniștea Vulcanului la ospitaliera gazdă a fostului arbitru internațional Cornel Manițiu. „La finele anului 1959 Confederația Europeană de volei prin comisiile acesteia a înființat Cupa Campioniolor Europeni, la care Rapidul, în calitate de campioană a României, a evoluat și a ajuns până în finală unde a cedat formației sovietice, TSKA, un fel de adversar permanent al nostru al acelor vremi. De fapt, era echipa națională a Uniunii Sovietice în proporție de 80 %. De altfel și echipa noastră o putem considera în proporție de 60% ca naționala tricoloră. Ne-am întâlnit aici la Vulcan pentru că am considerat că este o sumă frumoasă de ani, o aniversare de care ne-am amintit numai noi câțiva jucători. Ne-am reamintit de încleștările cu echipa moscovită. Ne-am reamintit de echipa națională unde s-au obținut rezultate remarcabile. Atunci jucam cu sufletul și ne doream mereu victoria. Eram rivali cu colegii de la Dinamo, Tractorul, Progresul sau U Cluj, dar prieteni în afara lui. Clubul a uitat de acest eveniment major, pentru că au urmat și altele și dacă de acum înainte am face în următorii 10 ani zile aniversare, în fiecare an am putea aniversa alte succese de 50 de ani. În 1963 s-a câștigat Campionatul European la nivel de națională iar Rapidul a câștigat al doilea trofeu pentru ca în1965 pe a treia. În fiecare an cu soț Rapidul a disputat finala. În 1966 și anul următor, au fost o finale românești câștigate de Dinamo. S-a discutat mult despre una din finalele cu Dinamo dar acum la ceas aniversar nu este momentul să discutăm decât de frumoasele clipe ale victoriei. Ca dovadă că nu avem nimic cu clubul dinamovist este faptul că de fiecare dată alături de noi se află și colegul de națională, dinamovistul Bebe Derszi”. Degradarea instruirii Maestrul emerit al sportului, Aurel Drăgan, s-a referit și la diferențele dintre rezultatele deosebite ale anilor 70 și cele actuale, când voleiul românesc a ajuns în pragul falimentului. „Întotdeauna este simplu să critici iar dacă te uiți la performanțe și faci o simplă comparație, la iveală iese realitatea destul de crudă. În timp s-a degradat instruirea pentru că în timp s-a uitat ce a fost și nu s-a mai făcut legătura dintre trecut și prezent. Oamenii au considerat că voleiul începuse cu dumnealor și s-a ajuns ca în momentul de față la conducerea echipelor românești se află mulți antrenori străini. Tehnicienii noștri nu-și mai dau interesul să fie la nivelul cerințelor actuale. Spre bucuria mea la conducerea echipei naționale masculine în momentul de față este un român de-al nostru, este vorba de Stelică Moculescu, fost component al naționalei, care a rămas în Germania, în 1972, unde a câștigat campionate naționale și Cupa Campionilor Europeni. Acesta s-a format ca jucător aici și are mentalitate de român, de altfel a și spus-o într-un interviu mai vechi la revenirea în țară că se simte dator să dea României ceea ce a fost ca jucător de volei pe aceste meleaguri. De ce tehnicienii români au un nivel scăzut? Simplu, pentru că nu se interesează să se dezvolte ca tehnicieni la nivelul voleiului actual”. Slabă preocupare la nivel de copii și juniori Jucătorii români la nivel de echipă națională sunt din ce în ce mai puțini. „Instruirea la centrele de copii și juniori este după opinia mea deosebit de slabă. Acest lucru se constată la nivelul reprezentativelor începând de la cadeți la juniori și ajungând până la nivel național. Se pune un accent mult prea mare, în detrimentul naționalelor, jucătorilor străini plătiți deosebit de mult. Oare așa vom reajunge din nou unde am fost acum 50 de ani?”. A fost o întrebare retorică a marelui jucător de volei, Aurel Drăgan. Sportul românesc văzut din afara țării Mihai Grigorovici se află de ani buni în Germania, unde urmărește de la distanță sportul din țara noastră. Ne-am revăzut după doi ani de zile, perioadă în care așa cum spunea fostul jucător al Rapidului, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. „În toată această perioadă nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Mă bucur când aflu de unele rezultate bune ale sportului din țară dar în același timp mă și întristează situația actuală a sporturilor de echipă din România”. La dorința de afla felul cum se vede sportul din România în Germania, Mihai Grigorovici a comentat: „În majoritatea celor care suntem afară ne cam decepționează sportul românesc, în special sporturile pe echipă, handbal, volei, baschet. Singurele sporturi cu rezultate notorii au rămas polo și handbalul fete. Este necesar să se facă o comunicare între federațiile care au succes în domeniu și cele care au mai puțin succes. S-a ajuns ca totul să se justifice prin lipsa banilor și nu din alte motive, cum eram noi. Totul se justifică greșit. Oare numai banii sunt la nivelul deosebit de scăzut al performanțelor? Noi ne scăldam în bani când am adus glorie clubului și țări? Nu sunt și alte motive majore care conduc aici? Noi cum eram acum 50 de ani, 40 sau chiar 30 de ani în urmă. Comparativ cu țara mea de adopție Germania, acolo se joacă profesionist, ceea ce duce ca sălile să fie arhipline cu câte 3000-5000 de spectatori. Pe timpul meu, Floreasca era singura sală mai acceptabilă din tară, cuprindea 3000 de spectatori și era neîncăpătoare. Erau jocuri atractive, aveam succese pentru că nouă ne plăcea ceea ce făceam. Mă surprinde când văd că și la fotbal, considerat sportul rege în România tribunele aproape goale și mă întreb dacă nici la fotbal nu mai vine lumea atunci ce să mai vorbim de celelalte sporturi”. Mihai Grigorovici s-a referit și la numărul mare de străini în formațiile românești. „Cât despre afluența de străini în echipele din Germania acestea sunt reglementate de fiecare federație în parte, care stabilește numărul acestora într-o echipă. Altfel ar fi o mare dramă ca tinerii jucători din Germania să nu aibă unde să evolueze. Este adevărat o vârstă între 18 și 28 de ani când tinerii își fac studiile și evoluând în sport își fac și un bagaj pecuniar”. Cum Mihai Grigorovici vine în fiecare an în România ne-a spus că încă de pe acum se gândește la revenirea din anul viitor când se va merge în Deltă. „Vom merge în acel paradis al Deltei într-o perioadă când nu va fi prea cald dar nici prea mulți țânțari”. I-am lăsat pe acești minunați veterani ai voleiului românesc să-și continue amintirile cu speranța că în anii următori vor veni pe aceste tărâmuri când voleiul va reveni aproape de nivelul unde l-au lăsat ei.