Voiculescu la pa(r)chet!

Din 2005 încoace a devenit un lucru comun ca oridecâteori este anchetat sau reţinut un politician, acesta să-şi arate cu mândrie cătuşele sau mandatul şi să strige: e mâna lui Băsescu!

Şi uneori chiar e. Sau pare să fie. Pentru că – în special pe la începuturile mandatului său – lansarea de critici sau observaţii dure la adresa unor persoane erau urmate de cercetarea şi reţinerea celor menţionaţi. Evident, este o falsă relaţie cauză-efect. Cauzele erau, de cele mai multe ori, acţiuni ilicite în cazul cărora cercetările fuseseră declanşate înainte să le facă Băsescu publice. Devenise însă un soi de distincţie care dorea să anuleze motivele reale punându-le exclusiv pe seama persecuţiilor politice.

Au rămas în memoria publică numeroşi inşi care şi-au arogat această “diplomă de merit” – de la Iacubov, la Diaconescu sau Becali, ca să-i pomenim doar pe câţiva.

Cazul lui Dan Voiculescu este unul aparte. Cei doi au avut, de-a lungul timpului, sentimente împărţite unul faţă de celălalt. Au existat câteva tentative discrete de apropiere, înainte ca steaua lui Băsescu să urce pe cerul politicii. Că nu s-au înţeles – a fost de vină o neîncredere reciprocă. Momentul de vârf al relaţiei a fost apelul lui Băsescu la sprijinul pentru formarea noului guvern în 2005 şi “întoarcerea armelor” de către Voiculescu, în schimbul unei mai consistente participări la guvernare. Antanta cordială a fost rapid demontată de afirmaţia lui Băsescu referitoare la “soluţia imorală”. Această soluţie imorală a constituit, ulterior, combustibilul relaţiei dintre cei doi. Voiculescu a devenit portdrapelul campaniei anti-băsiste, cu un rol major în realizarea coaliţiei parlamentare care l-a suspendat în 2007. Tot el şi-a pus artileria media pe poziţii, mitralindu-l pe preşedinte până la finalul celei de-a doua suspendări. Contraatacul prezidenţial s-a dat prin instituţiile “verticale” ale statului – CNSAS, în dosarul de colaborator şi DNA, în cel al achiziţiei ICA. Audierea mogulului în dosarul de şantaj este spectaculoasă ca impact, dar subţire ca probatoriu. Dar nu acesta este lucrul cel mai important pentru Băsescu, ci anihilarea impactului Antenei 3, rămasă ca principal pilon al unei opoziţii în coabitare. Ceea ce se pare că reuşeşte cu aportul nemijlocit al procurorului şef DNA, propus şi pus de Ponta!