Vlad Voiculescu şi „aproape-plagiatul”

„Anual, în România, mor 42.000 de oameni din cauza fumatului. Asta înseamnă cam 200 de avioane prăbuşite”, spunea recent tânărul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, într-o declaraţie dramatică, menită să zdruncine conştiinţa românilor şi să le abată atenţia de la epidemia de rujeolă, preţul medicamentelor şi viermii care colcăie prin spitale. Întâmplător sau nu, cu doi ani mai devreme, ministrul sănătăţii în Franţa, Marisol Touraine, declara la rândul ei: „Anual, în Franţa, mor 73.000 de persoane din cauza fumatului. Echivalentul prăbuşirii zilnice a unui avion de linie, cu 200 de persoane la bord.” (http://social-sante.gouv.fr/IMG/pdf/250914_-_Discours_Marisol_Touraine_-... )
„Aproape plagiat”, s-ar putea zice, în contextul în care modă copiatului fără citarea surselor face ravagii printre demnitarii contemporani, fie ei politici sau tehnocraţi. În realitate, sursa pare a fi aceeaşi. Autorii scriptului citit de pe prompter cu mai mult sau mai puţin talent, de diverşii miniştri ai sănătăţii din diversele ţări, au reuşit să convingă autorităţile că această abordare de PR e infailibilă: atenţia publicului este intreptata către o cauză nobilă, combaterea fumatului, în timp ce problemele reale ale sistemelor de sănătate trec pe planul al doilea. În subsidiar, desigur, e vorba şi - sau, mai ales- de bani.
Dar, cine sunt autorii? Aceiaşi cu semnatarii „Strategiei 2035 România fără tutun”, pe care au încercat, fără succes, să o lanseze la începutul lunii septembrie, la Cotroceni. Numai că, spre deosebire de ministrul Voiculescu, şeful statului nu s-a lăsat prins în capcană şi, în discursul său, a subliniat în mod repetat necesitatea prevenţiei, educaţiei, alegerii informate şi a dialogului.
 Documentul este semnat de nişte „ONG-uri din Washington şi de la Bruxelles“ care, conform informaţiilor publicate de Profit.ro,  avansează autorităţilor, ca măsuri antifumat, «includerea produselor antinicotină pe lista medicamentelor compensate şi creşterea preţului la ţigări astfel încât, în 2035, să fie „prima generaţie fără tutun”, la vârsta majoratului, pornind de la copiii care se vor naşte anul viitor». Potrivit aceloraşi surse, «propunerile au fost avansate autorităţilor române într-un document în care este arătat că sistemul naţional de asigurări de sănătate acoperă în prezent tratamente clinice pentru renunţarea la tutun, dar că produsele anti-nicotină nu sunt compensate de la buget, în farmacii». De altfel, se pare ca introducerea plasturelui anti-nicotină şi a altor produse anti-tutun pe lista medicamentelor compensate a fost si este inca analizată la nivel guvernamental. (http://www.profit.ro/stiri/masuri-anti-fumat-avansate-autoritatilor-prod...)
 
Calea banilor  sau „follow the money”
Şi, totuşi, cine sunt aceste ONG-uri, „din Washington şi Bruxelles”, cine le finanţează şi ale cui interese le reprezintă?
O scurtă cercetare pe internet arată că ENSP – European Network for Smoking Prevention este  finanţată de organizaţiile membre şi de Comisia Europeană, fiind formată din medici şi experţi în sănătate. În România, printre membrii reţelei se numără: Romanian Network for Smoking Prevention, Aer Pur România, Romanian Prevention Forum, United Youth Association. Oficial, finatarea este obţinută din cotizaţii, care variază de la 50 de euro pentru persoanele fizice la 1500 euro pentru coaliţiile naţionale.
De unde au organizaţiile din România bani să plătească taxa de membru…? Google zice că Aer Pur e finanţat, între altele, de Asta Zeneca, Boehringer Ingelheim etc., Forumul roman de prevenţie de Astra Zeneca, Sanofi şi alte companii farma, Asociaţia Tineri Uniţi de MedHuB, o agenţie de PR şi una de publicitate… Cea mai activă şi mai gălăgioasă organizaţie antitutun a fost, în ultima vreme, mai ales pe Facebook, Coaliţia România respiră, formată din mai multe ONG-uri despre care nu ştie nimeni din ce surse sunt finanţate, dar care, ciudată potriveala, îşi desfăşoară activitatea în sediul Asociaţiei Române a Producătorilor de Medicamente Generice, reprezentanta Coaliţiei,  Ramona Brad, având chiar o strânsă relaţie de familie cu cel care conduce Asociaţia.
Aşa cum am s-a mai scris, purtător de lance în această bătălie pentru scopuri nobile este, desigur, medicul pneumolog Magdalena Ciobanu, coordonator al programului naţional Stop fumat, finanţat din banii proveniţi din acciza la tutun. Doamna doctor prescrie medicamentele antifumat cărora le face reclamă pe internet (https://www.youtube.com/watch?v=8DTBIzwwj9I) printre care Champix şi Zyban, cu efecte adverse grave, care pot merge până la suicid, dar cu eficienţă în privinţa renunţării la cel mai grav viciu al umanităţii. De asemenea, tot dumneaei redactează sau întârzie redactarea reglementarilor privind industria tutunului, că tactica de subminare din interior. Să rezumăm: vindem medicamente antifumat pe internet, încercăm să le punem pe lista compensatelor, iar în paralel blocăm transpunerea unei Directive europene obligatorii şi, implicit, întreaga piaţa legală a ţigărilor, demonizând industria tutunului. Sună a încercare de a distruge o piaţă în favoarea alteia. De fapt, sună a subminare a economiei naţionale în favoarea intereselor personale, totul însă pentru o cauză nobilă, aparent dincolo de orice comentarii.

„Cum dormiţi noaptea?”
Zilele trecute, bucătarul Adrian Hădean îi întreba pe parlamentari dacă sunt plătiţi de industria tutunului ca să modifice legislaţia antifumat. În afara binelui public declarat, ar fi interesant de ştiut ce îi mai mână în luptă pe bucătarul Hădean, pe Amalia Năstase, fosta promoterita de ţigări Kent, sau, pe membrii ONG-urilor coaliţiei România Respiră, care îi supun pe parlamentari unui adevărat linşaj Facebook-ist. Şi de unde au bani de traininguri în care sunt învăţaţi ce să facă în relaţia cu „oamenii satanei”, adică reprezentanţii companiilor de tutun, „care arată bine, par rezonabili şi te fac pe tine, activist, să te simţi bătrân, morocănos şi intolerant”?. Când se sfârşesc argumentele, se arată în cursul cu pricina, apelaţi la morală şi loviţi direct sub centură cu întrebarea: „Cum dormiţi noaptea, ştiind că omorâţi oameni?” (vezi foto de la cursul susţinut la Palatul Parlamentului, unde chiria unei săli pentru câteva ore costă mii de euro).
Nu ştim cum dorm noaptea cei din industria tutunului, dar măcar ştim cine sunt, unde au cartea de muncă şi cui plătesc taxele. Despre echipa binelui, însă, habar n-avem în ce ligă joacă, cine o finanţează şi care îi sunt obiectivele. Cine stă în spatele Magdalenei Ciobanu, a Aureliei Cristea şi a celor- clamate, dar pe care nu le-a numărat nimeni-, 250 de ONG-uri antifumat, apărute peste noapte, din neant, care fac agenda publica şi îi scriu discursurile Ministrului Vlad Voiculescu?
Cu atât mai greu de justificat “bătălia” cu cât, chiar potrivit ENSP (http://www.ensp.org/extra/smoke-free-europe/infographic.html ), România nu e în topul ţărilor cu cel mai mare consum de ţigarete, în majoritatea statelor membre exista încă spaţii separate pentru fumători şi suntem pe primul loc în ceea ce priveşte creşterea preţurilor la ţigarete, din din 2005 şi până în prezent: 230%!!!
Potrivit ziarului “The Guardian”, s-ar părea că trăim în epoca “post-adevar”, în care faptele nu mai contează pentru că “nu vând”. În locul faptelor şi adevărului, reflectate până cum câţiva ani în rezultatul muncii jurnalistice, este preferata viralizarea emoţiilor, pe reţelele de socializare, în stil american. Mai  ales atunci când “subiectul este prea tare ca să fie verificat”, se dau ştiri “pe surse”, răspândite apoi endemic printr-un simplu click, într-o întreagă reţea. Şi chiar dacă, ulterior, cineva retractează, răul a fost făcut şi nimeni nu e responsabil.
 (https://www.theguardian.com/media/2016/jul/12/how-technology-disrupted-t...)