Vlad Mihalcea şi-ar dori continuitate, de FC Braşov depinde realizarea ei

Ieri, naţionala de juniori U 17, aflată în primul stagiu de pregătire centralizată, la Tărlungeni, a disputat un joc de verificare cu formaţia de juniori a FC Braşov, întărită cu câţiva jucători tineri de la prima echipă. La selecţionata reprezentativă a jucat şi Vlad Mihalcea, cel care fără vina lui tinde să devină un „caz”, datorită refuzului tatălui său, Felix, de a semna cu FC Braşov în orice condiţii. Concret,
ne-am interesat şi noi, mai ales că în ultimul timp, au apărut pe diverse canale ştiri contradictorii, având darul de a-l decredibiliza pe cel ce se anunţă o mare speranţă a fotbalului românesc. „Normal că mi-aş dori ca Dudu să evolueze la FC Braşov, este echipa copilăriei mele şi a lui de altfel, dar insistenţa conducerii echipei braşovene, de a semna cu ochii închişi, fără a avea şi eu un punct de vedere, nu mi se pare normală, având în vedere că este vorba, totuşi, de viitorul copilului. Pe de altă parte, sunt conştient de oportunitatea oferită, ca la 16 ani să fie în vederile primei echipe, să se antreneze şi poate chiar să joace alături de nume consacrate în liga 1. Mai ales că suntem o familie de braşoveni sută la sută şi avem Steagu Roşu în suflet, eu sper totuşi într-o evaluare corectă şi sinceră a situaţiei existente şi să semnăm acel contract, dar nu oricum, ci benefic ambelor părţi”, ne-a declarat ieri, Felix Mihalcea, tatăl jucătorului. Temerile sale sunt total îndreptăţite pentru că cele mai recente exemple întâmplate în viaţa echipei îi dau dreptate. Vânzarea lui Mateiu, într-o grabă dezarmantă, apoi Enceanu, la fel, un jucător tânăr, de perspectivă, vin să întărească bănuielile că FC Braşov nu îl vede pe Vlad Mihalcea ca pe mijlocaşul de care ar avea nevoie, e şi firesc, copilul are acum doar 16 ani şi două luni, nu reprezintă în prezent o certitudine. El este văzut ca o soluţie de avarie la rezolvarea gravelor probleme financiare, unele certe, cunoscute şi declarate de cei ce conduc destinele lui FC Braşov. Foarte pertinent, tatăl jucătorului şi-ar dori o înţelegere din care să aibă de câştigat ambele părţi, atât clubul, dar şi jucătorului să-i fie bine. Concret, el a discutat cu persoane din conducere, inclusiv cu preşedintele Neculaie, dar s-a lovit de un refuz categoric vizavi de orice înţelegere. Pe undeva, atitudinea sa e una sănătoasă ţinând cont că e vorba de copilul său, el fiind avertizat de destinele altor copii talentaţi, ajunşi în anonimat, care nu au avut şansa unui Mateiu sau Enceanu.