Vineri se sfinţeşte „Aghiazma Mică”. Braşovul are două Izvoare ale Tămăduirii

Foto: PENTRU CEI CARE CRED ÎN SUPERSTIŢII. Se spune că dacă cineva are curajul să lase, în ziua de Izvorul Tămăduirii, o cană ori un vas cu apă sub un nuc sau un soc, şi găseşte mai târziu pământ la fundul acelui vas, însemnă că nu mai are multe zile de trăit.

Creştinii ortodocşi sărbătoresc vineri, 10 mai, Izvorul Tămăduirii. Stabilită pentru prima vineri de după Paşti, aceasta este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. În această zi, îl sărbătorim pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecărilor, apoi pe Maica Domnului, ca persoană care Îl poartă pe Fiul ei, devenind astfel şi ea izvor de tămăduire.
Sărbătoarea îşi are originile într-o legendă potrivit căreia o minune s-a petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit acesteia, un om orb şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe faţă cu apa din izvor. El a ajuns la acest izvor călăuzit de Leon I, viitor împărat al Bizanţului, căruia îi ceruse apă. Maica Domnului i s-a arătat lui Leon I şi l-a îndemnat să-l trimită pe bărbat la respectivul izvor. După ce a ajuns împărat, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid.
În această zi, în bisericile din întreaga ţară preoţii săvârşesc slujba de sfinţire a aghesmei mici. Se spune că această agheasmă are puteri tămăduitoare. Cu ea se stropeşte apoi fiecare încăpere a locuinţei, cu excepţia băii.
În ziua Izvorului Tămăduirii este mare păcat să speli, să calci sau să coşi. Există credinţa că lucrul făcut în această zi nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.
În ţara noastră există câteva izvoare tămăduitoare la care credincioşii fac cozi, în această zi, ca să-şi umple recipientele cu apă. În Braşov, acestea sunt la:
- Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus;
- Mănăstirea Bucium, Bucium/com. Şinca.