Victoria „partidei” locale!

Odată cu numirea lui Igaș la Interne, balanța puterii din interiorul Executivului începe să se încheie în favoarea „teritoriului”. Adică a baronilor locali. „Centrul” – reprezentat de tripleta BVB – se repliază și va încerca să-și păstreze influența în partid, în timp ce „regiunile” – reprezentate de Falcă, Oltean, Scripcaru, Flutur, Ștefan își plantează oamenii la nivelurile intermediare ale administrației. Adică acolo unde se află robinetele banilor care trebuie recuperați după marea cheltuială electorală. Igaș se alătură galeriei de anonimi de partid impuși de „partida” locală care, sprijinită din umbră de Băsescu, prin Elena Udrea, pregătește o veritabilă „restructurare” a PDL-ului. Ceea ce ar putea să pară un act de nerecunoștință din partea lui Băsescu se dovedește un gest politic rece și calculat. „Greii” partidului, cei care l-au adus la putere pentru a doua oară, și-au făcut datoria și pot să plece. Cu atât mai mult cu cât asupra lor s-a focalizat tirul opoziției și al presei. Aflați în fruntea ministerelor care beneficiază de cele mai importante alocații bugetare, aceștia au girat operațiunile de recuperare și recompensare cu o lipsă de discreție care i-a expus tirului atacurilor. Remanierea de grup și cea individuală, de acum, înlătură unul dintre subiectele principale de dispută. „BVB” nu mai există ca entitate. A fost înlocuită de galeria de miniștri – marionete a baronilor locali, care vor încerca acum și ei să-și recupereze investiția electorală din ceea ce a mai rămas nefructificat prin bugete. Nu sunt, probabil, la fel de destoinici ca predecesorii lor în astfel de operațiuni, dar cu siguranță că vor fi ajutați să se descurce. După cum se poate lesne bănui, în toate e mâna lui Băsescu. Prin înlăturarea celor trei el pregătește terenul pentru o ascensiune spectaculoasă: cea a Elenei Udrea. Decuplată de trio-ul sacrificat, aceasta a lucrat să-și construiască o platformă individuală, inclusiv prin criticile la adresa premierului și prin sugestia ca acesta să demisioneze. Oricum, Boc nu mai are multe zile de petrecut la Palatul Victoria. Autoritatea și competența sa se apropie de zero și nu va mai trece mult până când va fi complet ignorat de forțele care au preluat controlul. Va fi lăsat să se mai adune o porție de resentimente publice până când se va decide că și-a făcut datoria, ca să spunem așa, și poate să plece și el. În locul lui nu vor veni, mai mult ca sigur, nici Udrea și nici Blaga. Prima – pentru că e prea devreme ca sî fie expusă unui asemenea risc, al doilea – pentru că prin adunarea, în jurul său, a unui număr important de nemulțumiți, poate reprezenta un pericol pentru funcționarea mecanismului de decizii luate la vârf și transmise eșalonului executiv pentru a fi aplicate. Următorul premier va fi tot un fel de Boc, mai puțin uzat, care va trebui să asigure, cu prețul propriei sale cariere politice, tranziția spre etapa post-criză. Asta în cazul în care situația generală nu va duce la confruntări și explozii sociale greu sau imposibil de gestionat de actuala putere.