Viaţa neştiută a Ierarhilor Bisericii

Prezentul articol nu l-aş fi scris şi nici n-aş fi insistat să fie supus atenţiei cititorilor, dacă o serie de evenimente, care s-au petrecut şi se petrec în ultima perioadă de timp, nu ar fi atras atenţia în mod deosebit asupra persoanelor, dar mai ales a lucrurilor pe care unele persoane le fac în timpul vieţii lor şi care le aflăm abia după ce nu mai sunt în fiinţă.

Decesul Mitropolitului Vidinului îndoliază şi clerul român
La 17 septembrie 2017, Biserica Ortodoxă Română, şi în particular Mitropolia Ardealului, a fost înştiinţată că unul dintre cei mai venerabili ierarhi slujitori ai Ortodoxiei din Balcani - cu o activitate de peste 30 de ani ai pastoraţiei arhiereşti, un adevărat mărturisitor al dreptei credinţe, nu numai prin vorbă, ci şi prin cuvânt şi faptă -, părintele Dometian, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Vidinului, a trecut la cele veşnice. A trebuit ca acesta să moară, ca informaţii neştiute să fie date publicului larg, respectiv că în ultima perioadă de timp, a avut şi funcţia de preşedinte al Comisiei Sinodale pentru Relaţiile Externe Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Bulgare, fiind un puternic liant de legătură între bisericile din Balcani, şi că alături de Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, precum şi de ÎPS Teodosie al Dobrogei, au conlucrat de-a lungul timpului pentru ca românii şi bulgarii de cele două părţi ale Dunării să poată fi fraţi în dreapta lor credinţă ortodoxă şi să se bucure de drepturi şi libertăţi în mod egal. De altfel, sunt memorabile declaraţiile acestuia, când la semnarea protocolului de colaborare dintre România şi Bulgaria, Mitropolia Ardealului şi Mitropolia Vidinului, în pridvorul Catedralei Mitropolitane, declara miilor de credincioşi, într-o română curată: „Mulţumesc Laurenţiu, mulţumesc România”.
De altfel, aceleaşi vorbe frumoase, deşi acesta nu mai este, le-a rostit şi Mitropolitul Ardealului în scris prin scrisoarea nr. 2583/20.09.2017 remisă Bisericii Ortodoxe Bulgare prin care confirmă vechile legături şi trainice, care leagă cele două Biserici Ortodoxe. „Rememorăm cu gratitudine momentele alese petrecute alături de ÎPS Dometian, în Mitropolia Vidinului, dar şi bucuria duhovnicească pe care am trăit-o împreună la Sibiu, anul trecut, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul şi Sfântul Transilvaniei”. Ceea ce nu vrea să vorbească şi să detalieze Mitropolitul Ardealului este însă faptul că România a donat poporului bulgar o parte a veşmintelor Sfintei Paraschiva, continuând tradiţia Gremiului Levantin, a Casei de Comerţ Balcanice, de la 1821, când în Şcheii Braşovului, s-a tipărit în clandestinitate de către negustorii braşoveni de atunci, primul abecedar al poporului bulgar a mult prea faimosului erou bulgar Petar Beron, precum şi faptul că datorită lobby-ului ÎPS Dometian al Vidinului şi al ÎPS Teodosie al Dobrogei s-au reuşit să se creeze legături economice, culturale şi administrative deosebite între cele două naţiuni, România şi Bulgaria. Cum ar fi înfrăţirea dintre judeţul Giurgiu şi judeţul Ruse, înfrăţirea Braşovului cu Burgasul, a Făgăraşului cu Vidinul şi a comunei Cristian din Braşov cu localitatea Vârşeţ, precum şi altele în curs de realizare, de care vom vorbi la vremea respectivă.

Recunoaşteri internaţionale şi lobby pentru românii din afara graniţelor
Pentru contribuţia constantă a legăturilor dintre România şi Bulgaria, de-a lungul timpului, ierarhii români, au fost decoraţi de către Biserica Ortodoxă Bulgară cu înalte distincţii de recunoaştere a meritelor lor pastorale. Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ortodoxe Bulgare, iar ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi ÎPS Teodosie al Dobrogei, în data de 17 septembrie 2016, au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a Eparhiei de Ruse, un engolpion cu Sfântului Dimitrie Basarabov. De altfel, cu gramate de mulţumire au fost decoraţi şi PS Ambrozie al Giurgiului, Arhimandritul Mihail şi Arhimandritul Teodor.
Aşa cum Mitropolia Ardealului, cu binecuvântarea Patriarhului Daniel, a donat poporului bulgar o parte din veşmintele Sfintei Paraschiva şi ÎPS Ilarion, Mitropolit de Durostorum, cu Binecvuântarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Bulgare, a adus la Constanţa în 28 iunie 2007 o raclă cu un fragment din lemnul sfintei cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus.
Ca urmare a bunelor relaţii între aceşti ierarhi, după lungi medieri care s-au întins pe parcursul mai multor ani, relaţiile dintre cele două naţiuni sunt foarte apropiate, Bulgaria acceptând în 5 octombrie 2013, ca la Castelul de la Balcic să fie dezvelit şi sfinţit bustul Reginei Maria, Regina Marii Uniri, organizat de Universitatea Andrei Şaguna, precum şi un simpozion ştiinţific coordonat de ÎPS Teodosie.



Un alt eveniment notabil de comentat a fost  oficierea sfintei liturghii, precum şi comemorarea eroilor din Cimitirul Militar din Şumenţi (oraş Tutrakan Bulgaria). De altfel, Ierarhul dobrogean, ÎPS Teodosie, a fost printre puţinii prezenţi la marile evenimente prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la bătălia de la Turtucaia (1 – 5 septembrie 1916).

Dincolo de trecerea în nefiinţă
Citându-l pe Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu, şi ascultând îndemnul acestuia prin care le spune şi îi îndeamnă pe toţi să preţuiască şi să cultive moştenirea duhovnicească, patrimonială şi de prietenie între cele două naţiuni lăsată de lunga şi înţeleapta slujire a păstorului lor (ÎPS Dometian), săptămâna viitoare, demersurile ştiute şi neştiute ale acestui ierarh al Bisericii se transformă şi în mijloace economice şi culturale de dezvoltare durabilă între cele două naţiuni. O serie întreagă de înfrăţiri administrative, proiecte culturale şi înfrăţiri între mănăstiri, precum şi licee şi şcoli dintre cele două-trei regiuni aflate în discuţie sunt în curs de derulare. Dincolo de trecerea în nefiinţă a unor ierarhi ai bisericii, dincolo de toate cele bune şi rele, aflăm că viaţa lor a fost dedicată slujirii comunităţii şi că numai datorită cultivării constante a unor relaţii de prieteni, de ani şi ani, porţile cândva reci dintre cele două naţiuni, se pot acum deschide.