Viața în turnul din vârful muntelui

Lenuța și Arpad muncesc și locuiesc de 30 de ani pe vârful Postăvarul (1.800 m), la releul de telecomunicații al Societății Naționale de Radiocomunicații SA. De când muncesc acolo, au făcut doar două Revelioane în oraș. Copiii au fost crescuți mai mult de bunici, mașina stă aproape numai în garaj. Cei doi coboară rar de pe vârful muntelui, dar duc o viață fericită și lipsită de stresul marilor orașe Lenuța și Arpad Seveshni iubesc muntele încă de când erau tineri. Nu e de mirare că au avut numai slujbe legate de munte. De 30 de ani tot lucrează la releul radio de pe Masivul Postăvarul (1.800 m), fiind angajați ai Societății Naționale de Radiocomunicații SA. Cei doi ajung foarte rar prin oraș, ba chiar până și de Revelion rămân în vârful muntelui. Nu odată s-a întâmplat se nu poată ieși din casă din cauza frigului și a viscolului. Și-au făcut nuntă la cabană Viața în vârful muntelui a început bineînțeles, pe munte, acolo unde Lenuța și Arpad s-au cunoscut. S-au plăcut, s-au cățărat, au drumețit și au ajuns chiar să se căsătorească pe munte, nunta având loc la doi pași de turnul releului, la Cabana Postăvarul. „Soția am întâlnit-o aici, pe munte, aici ne-am căsătorit. Copiii i-am avut pe munte de mici, fetița de la o săptămână, băiatul de la o lună de zile. I-am crescut după cartea «Mama și copilul» căci n-aveam pe cine să-ntrebăm. Pe vremea aia nu erau telefoane mobile cum e acum”, își amintește Arpad. Le băteau urșii la poartă La început au fost foarte multe dificultăți. Urșii se simțeau în stație ca la ei acasă și hoții erau tentați de cantitățile mari de metal care se găsesc aici. Cei doi și-au luat însă trei câini care țin urșii - dar și hoții - departe. „Am avut probleme mari cu animalele sălbatice. Urșii, în general, ne călcau bătătura. Am reușit să facem împrejmuirea stației, dar dup-aia ne călcau și în incintă. Odată a venit o ursoaică însoțită de trei pui mari. Am început să ținem un câine, doi. Acum suntem în regulă, ne ocolesc și urșii, și oamenii răi”, ne spune Arpad Seveshni. Dau o mână de ajutor la salvarea câinilor Viața în vârf de munte e departe de a fi tumultoasă, așa că cei doi brașoveni și-au căutat hobby-uri pe măsură. Adică potolite: Arpad pictează, iar soția sa coase goblenuri. În tinerețe, Arpad obișnuia să cânte la chitară, însă în ultimii ani a cam renunțat. Din cauza naturii locului de muncă, nu prea primesc musafiri. Norocul lor este ca Muntele Postăvarul este plin de turiști vara și iarna și mai pot face ei un drum până la cabană. De multe ori se întâmplă să-i ajute pe salvamontiști în acțiunile lor de salvare, mai ales că sunt ajutați și de câini. Pe de altă parte, angajații RADIOCOM au resimțit lipsa serviciilor, a utilităților și a confortului de la oraș. Cel mai greu le era când li se îmbolnăveau copiii. „N-am avut cu ce să-l transportăm. Ne-au ajutat băieții cu Ratracul de la telecabină și au stat toată noaptea, pentru că nu știam dacă să-l ducem la spital în Brașov sau nu. Un medic ne spunea să-l ducem, altul, să nu-l scoatem din releu, dar s-a terminat cu bine”, ne spune Lenuța. Copiii au ales să muncească pe munte Cel mai greu pentru cei doi a fost să fie mereu departe de cei doi copii. „Ne-a fost chiar greu cu copiii departe, dar ei au fost înțelegători, ne-au ascultat și atunci am devenit prieteni cu ei și toate au decurs normal”, ne mărturisește Lenuța. Implicit, copiii au moștenit dragostea de munte de la părinți și amândoi sunt monitori de schi. Chiar dacă cei doi nu cunosc zilnic tumultul vieții din marile orașe, sunt fericiți cu viața pe care și-au ales-o și dacă ar fi să o ia de la început ar alege același drum.