Viaţă de militar la minus 20 de grade

Temperaturile mult sub zero grade cu care românii se „luptă” în aceste zile par a nu prezenta nicio problemă pentru militari, care îşi văd liniştiţi de desfăşurarea pregătirii, în condiţii care nu sunt dintre cele mai prietenoase. Membrii Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” se instruiesc, spre exemplu, în tabăra de la Diham (Munţii Bucegi), unde indiferent de cât indică termometrul, pleacă în zorii zilei spre terenul de instrucţie, ajung în punctul de regrupare, unde se ocupă apoi de perfecţionarea procedeelor de urcare şi coborâre pe schiuri şi dezvoltarea capacităţii de rezistenţă la efort fizic. Înfruntând gerul şi zăpada, vânătorii de munte din Predeal îşi îndeplinesc rând pe rând obiectivele, împărtăşind cu publicul larg, prin intermediul paginii oficiale de Facebook a Ministerului Apărării Naţionale, diferite instantanee surprinse în zonele de instrucţie din Poiana Izvoarelor sau Poiana Soarelui. 

Un exerciţiu inedit este cel în care militarii ne învaţă cum să construim un iglu, adăpost despre care a auzit toată lumea, însă despre care puţini ştiu cum se realizează practic sau ce avantaje are. „Aproape zilnic ne instruim în teren muntos împădurit, unde condiţiile de trai variază de la dur la deosebit de dur. Prin deosebit de dur înţelegem altitudini mari, temperaturi scăzute, zăpezi foarte mari. Pentru a supravieţui acestor condiţii toţi militarii trebuie să cunoască modul de construire şi utilizare a adăposturilor. Specific pentru condiţii de iarnă şi cel mai eficient adăpost este iglu-ul care în limba inuiţilor însemnă «casă»”, spune sergent major Cosmin Iliescu, comandant grupă în Batalionul 21 Vânători de Munte. 

Acesta prezintă cele două metode de construire a unui iglu, prima constând în suprapunerea în spirală a unor calupuri de zăpadă (cu dimensiuni de 100cm/40cm/20cm), similar cu cărămizile folosite la construcţia caselor, până când se închide cupola iglu-lui. 

 

IGLU, „casă” pe limba inuiţilor, adăpostul care pe militari îi apără de condiţiile deosebit de dure din munţi.

 

A doua metodă constă în strângerea efectivă a zăpezii într-o grămadă, tasarea acesteia şi ulterior săparea în interiorul ei pentru a da formă camerei de odihnă. Ambele tipuri de iglu au un diametru exterior de aproximativ 3-4 metri şi oferă spaţiu suficient pentru 3, 4 militari. Interiorul este format dintr-un tunel de intrare (aproximativ 1 metru lungime) şi camera de odihnă în care se amenajează: groapa de frig care trebuie săpată mai jos de nivelul tunelului şi platforma de dormit care se construieşte tot din zăpadă de jur împrejurul peretelui interior. Ulterior, aceasta se acoperă cu izoprenele din dotare sau cu alte materiale izolante, de exemplu cetină. Este esenţial să se decupeze guri de ventilaţie în partea superioară pentru a se evita sufocarea cu monoxid de carbon rezultat în mod natural din respiraţia militarilor. „În final, în interior, inuiţii aprindeau «Lampa de piatră»” (candelă pe bază de untură de balenă) pentru aproximativ 10-15 minute, însă tehnologia modernă ne oferă ca alternativă PRIMUS-ul. Scopul acestei operaţiuni este de a topi zăpada de pe interiorul pereţilor în vederea creerii unei pelicule de gheaţă, realizându-se astfel întărirea structurii iglu-lui şi închiderea eventualelor mici spaţii rămase în pereţii acestuia. Cu o utilizare corespunzătoare se pot atinge temperaturi pozitive în interiorul igluului chiar şi la minus 30 de grade Celsius. „Am trecut peste nenumărate nopţi de instrucţie, folosind acest tip de adăpost şi garantez eficienţa protecţiei împotiva intemperiilor şi temperaturilor scăzute”, mai spune sergentul major Cosmin Iliescu.