Vestitorul libertății

Istoria funcționează pe bază de documente. Ceea ce nu rămâne scris, menționat, nu există. Istoria omenirii este, de fapt, o colecție de texte și ea începe odată cu mențiunea - fie că e vorba de un desen rupestru din vreo peșteră, sau de cuneiformele de pe o tăbliță de lut. Chiar și pentru evenimentele recente, această definiție rămăne valabilă. Iată, se împlinesc 18 ani de când în România se scrie un alt capitol de istorie. Peste ani, când martorii vor dispare, iar amintirile se vor șterge, locul acestora va fi luat de atestările documentare. Care este prima atestare documentară a Revoluției Române? Răspunsul la această întrebare a fost dat, în ziua de 22 decembrie, pe la ora 14, când din teascurile imprimeriei „Universul” a ieșit primul exemplar din ceea ce s-a numit și „primul ziar liber al Revoluției Române”. Am avut privilegiul să mă număr printre cei care - cu inconștiență, de-a dreptul - au luat atunci decizia unică, de neconceput, de a tipări un ziar fără vreo aprobare din partea unui for diriguitor, altul decât conștiința profesională și umană. Ziarul „Libertatea” s-a născut din strigătul străzii inundate de mulțimea celor care n-au mai vrut să suporte teroarea ideologică și lipsa celei mai de preț dintre valorile umane. A fost scris dintr-o suflare, pe genunchi, și tipărit cu o rapiditate de care bătrânele mașinării de pe vremea lui Cazzavilan nu puteau fi bănuite. A fost difuzat din om în om, mai întâi aruncat pe ferestrele sediului din Brezoianu, spre mulțimea adunată în stradă, în așteptarea evenimentului unic despre care vestea se răspândise deja. Atunci, pe cele patru pagini, cu format mic, s-a scris adevărul despre cele întâmplate în noaptea de foc și ziua care i-a urmat. Acolo au fost întipărite literele cuvântului care a definit noua condiție a României: Revoluția! Cât de important a fost acest moment aveam să mă conving câteva luni mai tărziu, când, în calitate de prim redactor șef al acestui ziar, am fost solicitat să dau relații într-o anchetă efectuată de procurori: unul dintre eroii Revoluției murise cu ziarul la piept, străpuns de un glonte. Prezența publicației a fost în măsură să determine intervalul în care omul acela a devenit victima reacției brutale a celor care pierduseră trenul istoriei și pe care ne-am obișnuit să-i numim, fără a-i identifica, teroriști. Acel ziar „Libertatea” - fără nicio legătură cu ceea ce publică, de prin 1996 încoace, trustul elvețian Ringier - va rămâne în istoria României - nu numai a presei - ca vestitorul libertății. Și al democrației pe care o tot silabisim, vorba politologului, de aproape două decenii de curs elementar...