Vânătoarea, generatoare de plăcere sau un mod de face bani?

Înființarea unui fond de vânătoare lângă Rupea, deși toate demersurile legale au fost îndeplinite, nu este posibilă din cauza unor orgolii instituționale În mod normal o partidă de vânătoare are darul de a destinde, de a crea noi conexiuni și de a sădi prietenii trainice. Nu la fel stau lucrurile și la A.V.P.S. (Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi) Rupea, acolo unde asociația, pe de o parte și vânătorii de alta, stau pe un butoi de pulbere gata să explodeze. De la ce pleacă neînțelegerile? Vânătorii din zona Jibertului, o așezare din zona Daciei, undeva la 5 km de Rupea, dar și cei din Bunești, se prevalează de un articol al legii (Ordinul ministrului Mediului și Pădurilor nr.1221/ 11.08.2010 privind „atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice”) pentru a lua în administrare două fonduri de vânătoare, respectiv Fondul 1 (Bunești) și Fondul 4 (Jibert). Conform legii, o asociație poate deveni administratoarea unui fond de vânătoare dacă îndeplinește anumite condiții. Una dintre ele face referire la cazul în care asociația deține peste 50 % din terenul de vânătoare, fapt dovedit cu acte atât de cei din Jibert cât și de cei din Bunești. Asociația „Dumbrava” Jibert a obținut licența nr. 347/2010 de la Ministerul Mediului și a depus documentația necesară obținerii dreptului de administrare a fondului nr.4 Jibert. Pentru a putea deține peste 50% din suprafața de teren necesar fondului de vânătoare, cei din Jibert au înființat Asociația „Plugarul” ce numără 253 de membri, proprietari de terenuri, având ca asociați inclusiv Primăriile din Jibert și Bunești. Cum a reacționat A.V.P.S. Rupea? La aflarea veștii că cele două asociații, Dumbrava Jibert și „Hurinul Buneștiului” doresc oarecum independența față de asociația de la Rupea, deși ele au specificat clar prin înscrisuri (statutul asociației) că doresc să rămână afiliate la A.G.V.P.S. România, conducerea A.V.P.S. Rupea i-a „bombardat” cu amenințări. Ce vizau respectivele amenințări? Nici mai mult nici mai puțin decât excluderea din asociația de la Rupea și chiar anularea permisului de vânătoare a membrilor vânători care au îndrăznit să înființeze conform legilor românești în vigoare noile asociații de vânătoare. Pentru conducerea de la Rupea nu conta faptul că aceștia sunt buni plătitori, fiind la zi cu cotizațiile către asociație. Amenințări hilare am completa, întrucât e ca și cum, poliția de exemplu ar solicita anularea unui permis de conducere, deși legea spune că doar o instanță judecătorească poate face acest demers. Bătaia pe fondurile de vânătoare, o miză financiară apreciabilă Haideți să vedem de ce ar ține cu dinții A.V.P.S. Rupea de cele două fonduri de vânătoare. Ca în orice scandal, lucrurile pleacă de la bani pe de-o parte (A.V.P.S. Rupea) și dorința de a administra sănătos fondurile (vânătorii). Concret, să vă dăm câteva exemple în cifre (bani). Cotizația anuală a unui vânător este de 1.200 lei. La sutele de vânători cotizanți existenți, numai din taxa de membru se adună sume impresionante. Împușcarea unui urs pleacă de la 5.000 de euro, sumă minimă care crește gradual în funcție de mărimea exemplarului. Tot mii de euro înseamnă și împușcarea unui cerb și sumele continuă și în cazul căpriorilor, iepurilor, vulpilor, lupilor și tot ce mișună prin păduri. Cheltuielile asociației înseamnă dotarea fondului cu hrănitori, holdstanduri, observatoare, diferite construcții și instalații specifice activității cinegetice, care fie nu există, fie sunt depreciate și inutilizabile. Un alt aspect important e asigurarea unui habitat propice dezvoltării bonității fondului (nașterea și înmulțirea speciilor animale, altfel spus perpetuarea lor). Aici intervine asociația, care firesc dacă e interesată ca fondul de vânătoare să fie valoros, se implică, asigurând hrana și liniștea vânatului. Buneștiul, „raiul” vânătorilor Odată prezentate lucrurile, vă mai spunem, citându-l pe Alexandru Stanciu, vânător la grupa Jibert, „că fondul 4 Jibert e mai sărăcăcios în vânat, dovadă «interesul» cu care a tratat A.V.P.S. Rupea asigurarea unui climat propice creșterii și dezvoltării vânatului pe fond. Nu la fel putem spune despre cel de la Bunești, unul extrem de bogat și implicit atractiv, dar nu datorită grijii celor abilitați ci mai mult a culturilor aflate în vecinătatea pădurii și a poziției geografice a fondului, o zonă de trecere frecventată intens de vânat”. Primarul Buneștiului, Mircea Pălășan, unul dintre cei mai de seamă vânători conform spuselor partenerilor de vânătoare, ar vrea ca „lucrurile să se desfășoare firesc, animalelor să li se dea ce le trebuie, vânătorii să își exercite hoby-ul civilizat fără ca pentru asta să se iște conflicte între noi, oameni care ne cunoaștem de zeci de ani”. La rândul său, primarul din Jibert, Marian Pâtea (foto) este de părere că „mai devreme sau mai târziu lucrurile vor intra pe făgașul normal. Nu sunt adeptul conflictelor, dar la modul în care unii țin cu dinții de ceva ce nu li se cuvine și fac tot felul de măgării pentru a păstra cu orice preț privilegiile oferite de vânătorile gratuite, unele extrem de profitabile când nu investești nimic, voi răspunde pe măsură. Acest lucru mă determină să lupt până la capăt, având și argumente solide și sunt conștient de spusele mele chiar dacă sună a amenințare”. Lucrurile nu se vor opri însă aici, iar noi vă vom ține la curent cu desfășurarea evenimentelor.