Valul şi vălul islamic

Europa se confruntă, probabil, cu cea mai gravă problemă a sa din ultima vreme. Tensiunilor legate de migraţia internă – în care noi am jucat şi jucăm un rol principal – li se adaugă acum valul de neoprit al doritorilor de o viaţă mai bună de dincolo de Mediterana. Aceştia au aplicat un principiu de care ştiam din bancurile cu chinezi: că valurile lor de cetăţeni paşnici nu pot fi oprite de tot arsenalul NATO. Chinezii nu mai sunt interesaţi, dar efectele “primăverii arabe”, montată şi susţinută cu inconştienţă (când n-a fost vorba de alte interese) de marile puteri încep să devină dramatice. Sirienii, irakienii şi maghrebienii se aventurează cu preţul vieţii peste Mediterană, în căutarea unor locuri mai sigure şi mai bine plătite. În timp ce la ei Mubarak, Gadhaffi sau chiar Assad au făcut sau fac loc haosului şi avansului de neoprit al fundamentalismului, la noi, adică în Europa, apostolii democraţiei de export nu ştiu pe unde să scoată cămaşa. Reiese limpede că o frontieră Schengen poate să facă faţă unor instalatori bulgari sau zidari români, dar nu determinaţilor islamişti care nu mai ţin cont, în marşul lor, nici măcar de sârma ghimpată ungurească. Odată declanşat valul şi odată identificate slăbiciunile sistemului, nimic nu va putea opri alte şi alte contingente de migranţi să încerce să ocupe o Europă cu totul nepregătită pentru un astfel de şoc.

Se confruntă în spaţiul public emoţia umanitară cu deficitul de resurse şi mijloace al celor direct expuşi. Este limpede că măsuri de mână forte nu se pot lua în situaţii de acest gen fără ca ele să declanşeze catastrofe umane. Paradoxul acestei situaţii ţine însă de faptul că cei care caută scăparea în Europa nu sunt cei mai expuşi şi mai afectaţi. Majoritatea dispun măcar de resursele necesare plăţii transferului pe mare şi pentru călăuzele din continent. Cei mai amărâţi rămân însă în ţările de baştină, aşteptând să fie martirizaţi de un ISIS pe care poziţia europenilor faţă de Assad nu face decât să-l sprijine în ofensiva sa sângeroasă.

Se vorbeşte despre lecţiile istoriei şi despre dispariţia marilor imperii sub avalanşele de barbari. Probabil că Imperiul European nu este încă într-o astfel de situaţie, dar ceea ce se întâmplă acum va avea o consecinţă ireparabilă în anii în care islamismul va deveni majoritar şi va detona sistemul din interior.

Deocamdată, pentru România, imigranţii nu sunt o problemă. Nu le putem oferi ceea ce, de pildă, le oferă Germania, unde vor putea trăi împărăteşte doar făcând copii. Vom avea însă şi noi parte de o cotă care va cântări tot mai greu în luarea unor decizirii de genul construcţiei de moschei. Iar de după valul islamic se întrezăreşte peisajul populat de vălul islamic…