„Vagabonzii” Mării Negre şi Braşovul

 

„Suntem vecini şi totuşi ştim atât de puţine unii despre ceilalţi, mult mai puţine decât ştim despre Paris sau Londra”, îşi prezintă intenţiile şase aventurieri, cinci dintre ei ucraineni plus o bucureşteancă, aflaţi în oraşul nostru pentru câteva zile. Au participat la Zilele Filmului Ucrainean, la Bucureşti, iar apoi au plecat într-o călătorie prin ţările din jurul Mării Negre şi vor să facă un documentar despre acestea, asemănările şi deosebirile dintre ele, trei dintre ei lucrând chiar în industria filmului. Şi-au luat o pauză de la viaţa lor şi au decis să fie actori, în timp real, ai unei bucăţi din viaţa lor, petrecută pe dealuri, în păduri sau în cort, 24 de ore din 24 în faţa camerei. „Suntem vagabonzi, în prima noapte am dormit pe Tâmpa, am auzit de urşii de aici, dar nu ne-a fost teamă. Am pornit cu bani foarte puţini la noi şi ne întreţinem din ceea ce facem pe parcurs. Vrem să arătăm cum se poate călători cu bani puţini. Am întâlnit un american care spunea că are bani puţini pentru o excursie, vreo 7.000 de dolari. Noi nu avem 1.000 pentru toţi”, ne spun cei şase. 

 

Misha şi Vlad şi-au petrecut o după amiază jucând baschet, sub Tâmpa, cu doi braşoveni.

 

Se întreţin din activităţi artistice, în pieţele din centrele oraşelor vizitate

Unii cântă la chitară, alţii fac poze, alţii pictează sau confecţionează diverse suveniruri, pentru toate acestea fiind binevenite donaţii din partea localnicilor. Şi-au făcut şi o pagină de Facebook, „Vagabonds”, unde încarcă pozele şi filmările sau ţin legătura cu oamenii pe care îi întâlnesc pe parcurs, iar la baza proiectului lor stă un ONG numit Docutoloka (în traducere aproximativă însemnând „documentar despre vatra satului”). Vor să cunoască localnici cât mai mulţi, să discute despre situaţia din ţara, oraşul fiecăruia, să facă schimb de idei şi experienţe, pentru că „trebuie să cunoaştem şi bucuriile şi problemele din jurul nostru. Pe români poate nu îi interesează conflictul din ţara noastră, spun că e treaba noastră şi a ruşilor, dar cu cât e mai aproape de graniţa voastră, devine o problemă care vă e tot mai apropiată”.

Braşovul este foarte asemănător Tallinului

„Nu auzisem prea multe despre Braşov, dar odată ajunşi la Bucureşti, am primit multe mesaje care ne îndemnau să nu ratăm oraşul vostru. Într-adevăr, este foarte drăguţ, însă cred că ne-ar trebui măcar două săptămâni să-i descoperim cu adevărat farmecul şi ritmul. Seamănă cu Tallinul (n.r. - capitala Estoniei), ca arhitectură, dar mai ales după acoperişul clădirilor. Practic, sunt două oraşe într-unul singur, cel vechi şi cel nou şi ne-am bucurat să nu vedem publicitate agresivă în centru, aşa cum se întâmplă la noi acasă. Nici probleme cu parcarea ca în Bucureşti nu aveţi, e un oraş, situat în mijlocul naturii, merită vizitat şi bănuim că şi plăcut de trăit”, descriu „vagabonzii” pe scurt ce au văzut în Braşov. 

Au venit pentru prima dată în România, auziseră, ca mai toată lumea, despre Dracula şi ţigani, însă au fost surprinşi să vadă că până şi poliţiştii au fost amabili cu ei. De asemenea, I-au impresionat mâncărurile tradiţionale cu care au fost răsfăţaţi, multe sortimente fiind asemănătoare cu cele din Ucraina natală. O problemă totuşi a reprezentat-o pentru ei faptul că nu au putut să se desfăşoare cum şi-ar fi dorit, neavând autorizaţie să cânte pe străzile oraşului. 

 

Nu s-au mai dat plecaţi din Şirnea

După câteva zile petrecute la poalele Tâmpei sau chiar pe munte, se declară încântaţi şi spun că şi-au atins scopul, cunoscând mulţi braşoveni cu care au interacţionat în cel mai plăcut mod. „Data viitoare o să vin şi o să spun «fraţilor, m-am întors» şi mă va recunoaşte multă lume”, glumeşte unul dintre cei şase. Traseul lor urmează să cuprindă Bulgaria, Turcia, Georgia şi Rusia, nu înainte însă de a vizita Branul şi celebrul castel, „dacă tot am auzit atât timp despre el şi ne aflăm la doar doi paşi”, dar şi satul Şirnea. De fapt, micuţa localitate braşoveană era să le strice planurile, pentru că, plăcându-le atât de mult, şi-au prelungit şederea zile la rând şi nu s-au mai dat plecaţi. Au pornit totuşi la drum, într-un periplu destul de lung, din care cei şase tineri speră să scoată un documentar cât mai expresiv despre imaginea ţărilor din jurul Mării, cu bune, cu rele, viaţă dintr-un colţ al continentul, parcă mai „fierbinte” decât oricare altul.