Vacanţa de lux a "arestului la domiciliu"

Cea mai bună „afacere” pentru corupţi şi pentru infractorii cu „gulere albe” în general este arestul la domiciliu. Noul Cod Penal le-a întins o preţioasă mână de ajutor, scăpându-i de atmosfera sumbră a celulei şi transferându-i în veritabile paradisuri personale. Unul dintre cei mai norocoşi corupţi este fostul preşedinte al Camerei de Comerţ, transferat de la Rahova direct în palatul său de la Iaşi. Unde nu-i lipseşte nimic: de la sală de biliard şi jocuri de noroc personale, până la piscină şi bibliotecă. Asta pe de o parte. Pe de alta, cu banii adunaţi cu trudă din şmenuri şi şantaje nedovedite, îşi asigură un regim de „cinci stele” cu mâncăruri fine comandate la cele mai scumpe restaurante şi cu prietenii şi servanţii în jurul lui, gata să-i satisfacă orice dorinţă.
Desigur, statul scapă – pe perioada cercetării – de povara cazării şi hrănirii celor acuzaţi de fapte ilegale. Face, adică o economie, putând folosi sumele astfel agonisite pentru a satisface alte nevoi. Iar justiţiabilul nu mai are nici o grăbire de a-şi afla soarta. Dacă poate şi are avocaţi buni, poate să o ducă din amânare în amânare până la calende. Pentru că legea e foarte confuză când spune că poţi fi reţinut la domiciliu: nu se precizează ce fel de domiciliu, cu ce dotări şi în ce condiţii. De regulă, corupţii nu sunt oameni săraci. Ba dimpotrivă.
Au cam tot ce le trebuie ca să trăiască tihnit. În cazul lui Vlasov, singurele motive de stress ar fi că nu mai poate da o raită la cazino, cu Rolls Royce-ul din dotare, ca să facă acolo ce face şi prinţul de Monaco: să joace.
Înclin să cred că sistemul nu e corect. Că nu-şi atinge scopul. Că favorizează categoria celor cu tupeu şi bani. Sunt extrem de puţini cei care au şansa să stea la un domiciliu compus din două camere sau dintr-una singură. Pentru că legea a omis un lucru elementar, pe care-l omite în continuare: sancţionarea materială a atentatorilor la morala şi banul public.
Aceştia pot dispune după bunul plac de ce-au agonisit călcând legea în picioare: instanţa le pune cel mult sechestru pe bunuri – nu pot să le înstrăineze, dar se pot folosi de ele după cum doresc. Observaţia este valabilă şi pentru condamnările definitive: legislaţia actuală permite cu largheţe acestei categorii ca după ce ispăşesc o pedeapsă să poată beneficia liniştite de ce-au furat sau au obţinut fraudulos şi justiţia nu a identificat. Or, singura soluţie de a ataca la bază corupţia în special, este anihilarea bazei materiale a acesteia. Amatorii trebuie să ştie că odată prinşi cu ocaua mică pierd tot, pentru că se poate presupune că n-au făcut distincţie în modalităţile în care şi-au agonisit averile. Altminteri, acestea rămân excelente baze de lansare a unor viitoare acţiuni ilegale.
Apropo de Vlasov: dacă judecătorul ar fi decis că arestul la domiciliu se execută în condiţii clar stabilite şi într-un spaţiu definit ca atare prin dimensiune şi dotări, arestul ăsta n-ar mai fi putut fi comparat cu o vacanţă de lux.