Urşii de la Zărneşti, în Corriere della Sera

Italienii de la Corriere della Sera au venit să vadă cum trăiesc urşii la Zărneşti, în sanctuarul LiBearty, acolo unde exemplarele trăiesc o a doua viaţă sau poate prima lor viaţă adevărată, scriu jurnaliştii din „Cizmă”. Ei spun că sanctuarul din Carpaţi poate fi o soluţie pentru ursul Jj4, care a ucis-o pe Andrea Papi, de 26 de ani.
„Pentru activiştii pentru drepturile animalelor, «sanctuarul» ar putea fi soluţia. Să priveşti un urs din «sanctuar» înseamnă să te simţi împăcat. Până cu câţiva ani înainte, aceştia trăiau o existenţă mizerabilă, jalnică. Închişi în cuşti de fier strâmte, legaţi în lesă pentru fotografii cu turiştii, obligaţi să danseze în cerc în circuri, ameţiţi şi orbiţi de bliţuri”, scrie Corriere.
Nu este o grădină zoologică şi acest lucru este reamintit de un indicator la capătul unui drum de pământ de peste doi kilometri care duce la intrarea în rezervaţie. Zărneşti se află în inima României, la 180 de kilometri de Bucureşti, nu departe de aeroportul Braşov, lângă Bran, unde se află castelul lui Dracula. Pentru a ajunge acolo, pe singurul drum, treci prin zeci de sate. Case joase, colorate, canale de scurgere a apei în aer liber şi grădini de trandafiri cât vezi cu ochii. În vârful stâlpilor de iluminat cuibăresc berze, care stau nemişcate, scrutând maşinile care trec.
La sanctuarul Libearty sunt reguli foarte stricte, care trebuie respectate. Există patru runde de vizite. La orele 9.00, 9.30, 10.15 şi 10.45. Aproximativ cincizeci de minute în sus şi în jos pe pantele pădurii.
„Nu se mănâncă, nu se strigă, nu se folosesc aparate foto cu bliţ, nu se merge în grup, nu se apropie de garduri, nu se aplaudă, nu se vorbeşte tare, nu se aleargă”. Pentru că scopul este de a nu-i deranja pe cei care locuiesc acolo. Orele de vizită au o logică precisă. Acesta este intervalul de timp în care voluntarii hrănesc urşii, însă niciodată la aceeaşi oră exactă şi niciodată în acelaşi loc.
„Acest lucru îi încurajează să se apropie de gardurile electrificate pe unde trec vizitatorii, astfel încât să îi poată urmări îndeaproape, dar la o distanţă de cel puţin şase metri”, explică el.
„Biletul de intrare costă 80 ron, aproximativ 16 euro.”, mai scrie Corriere.
„În pădure, însă, ei trăiesc acum fericiţi şi liberi. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării: există bazine în care urşii se pot răcori, vizuini în care se pot adăposti, copaci bătrâni în care se pot odihni şi îşi pot tăia unghiile şi tuneluri subterane pentru a ajunge în alte zone ale parcului, cum ar fi zona tinerilor sau a bătrânilor. Plasele sunt uşor electrificate, iar înainte de a fi eliberaţi în pădure sunt aclimatizaţi într-o zonă de antrenament. Mănâncă tone de hrană pe zi, cumpărată de la supermarketurile din apropiere, care vând produse alimentare aproape de data expirării. Vara, fiecare dintre ei are parte de «îngheţată»: blocuri uriaşe de gheaţă cu fructe şi miere, pe care le ling ore în şir.
Ei sunt monitorizaţi zilnic de voluntari şi filmaţi de zeci de camere de supraveghere şi se poate intra pe site-ul sanctuarului pentru a vedea în direct ce fac urşii din rezervaţie. Nu departe se află alte animale smulse omului, toate cu poveşti de tortură: patru lupi, căprioare, maimuţe şi chiar ţestoase”, se mai scrie în articol. (BizBrasov.ro)