Urmează Luminaţia şi Moşii de toamnă

Sâmbăta Morţilor reprezintă o zi importantă pentru creştinii ortodocşi din ţară, care obişnuiesc să dăruiască pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă. Anul acesta, Moşii de toamnă pică pe 4 noiembrie. Conform tradiţiei, se spune că morţii vin printre cei vii şi se bucură de cele oferite de pomană în numele lor. Lumânările aprinse în această zi în cimitire reprezintă faptul că le este luminată calea acolo unde se odihnesc.
Există câteva tradiţii şi superstiţii asociate cu Moşii de toamnă. Mai exact, se crede că sufletele morţilor coboară pe pământ, iar din acest motiv se dă de pomană mâncare gătită.
În această zi, se spune că gospodinele nu trebuie să dea cu mătura pentru a nu ridica praful în ochii răposaţilor. Totodată, nu trebuie să speli sau să arunci gunoiul pentru ca acesta să nu ajungă în mâncarea decedaţilor. De Sâmbăta Morţilor, nu se circulă noaptea, pentru că se spune că sufletele celor trecuţi în nefiinţă colindă neîncetat. În noaptea de ajun şi de Morţi, în special, sufletele se întorc la morminte şi aşteaptă să meargă la cer, aşa că nu trebuie să te plimbi. Nu e bine să faci vizite de Moşii de toamnă. Nu este bine să te cerţi, să bârfeşti sau să urăşti în această perioadă. În această zi este recomandat să spunem rugăciuni în numele celor decedaţi.
Şi catolicii au o zi cu aceeaşi însemnătate: Ziua tuturor sfinţilor, Ziua Morţilor sau Luminaţia, marcată pe 1 noiembrie. Se crede că în această noapte, Lumea de Dincolo îşi deschide porţile. Şi că sufletele celor dispăruţi intră în tainice legături cu cei vii. Credincioşii obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi, să le cureţe de buruieni. Se pun flori şi se aprind lumânări, la morminte.
Luminaţia se desfăşoară încă din secolul al VII-lea, însă a fost îmbrăţişată şi de ortodocşi sau neoprotestanţi. În Transilvania, Banat şi Maramureş sunt şi localităţi în care şi ortodocşii ţin această zi, a Luminaţiei. La cererea familiilor, preoţii ortodocşi sau catolici oficiază scurte slujbe de pomenire pentru sufletele celor dispăruţi.  Sunt însă şi sate în Ardeal în care această sărbătoare nu este marcată deloc.
„An de an, cerul coboară pe pământ şi stelele se amestecă printre lumânări şi flori, udate de lacrimile dorului după cei plecaţi la Domnul. Aşa ne-au învăţat strămoşii, să nu-i dăm uitării şi să le prelungim dragostea prin cea mai scurtă rugăciune: „…în veci pomenirea lor”. O punte şi o scară către sufletele lor. Fiecare luminiţă deasupra mormintelor este un petic de cer…”, explică preotul Alexandru Vidican, referindu-se la semnificaţia acestor zile de pomenire a morţilor.