Urmașul lui Blaise Pascal, pe scena Operei Brașov

Ovații în picioare și minute în șir de aplauze au răsunat în sala Operei Brașov, cu prilejul celor două reprezentații cu „Povestirile lui Hoffmann” de sâmbătă și duminică seara, susținute la finalul Master-class-ului Internațional de Operă organizat de instituția amintită, în colaborare cu Théâtre Lyrichorégra 20 din Montreal (Canada). Tinerii soliști din întreaga lume înscriși la aceste cursuri au răspuns exigențelor, atât a profesorilor – dr. Cristian Mihăilescu și Alain Nonat – Canada, cât și a spectatorilor, iar artiștii brașoveni nu au făcut altceva decât să ofere confirmări ale profesionalismului lor. Duminică seara a fost specială și datorită unei prezențe neobișnuite la Brașov și, totodată, pe scena lirică, a tenorului de culoare, Blaise Claudio Pascal din St. Lucia – Caraibe. La fel ca mine, probabil că vă veți întreba dacă este o coincidență de nume, gândindu-vă la omul de știință și filosoful francez Blaise Pascal. Răspunsul îl veți afla și dumneavoastră în cele ce urmează… Un bunic „negru” și o bunică franțuzoaică Blaise Claudio Pascal spune că familia sa, din partea mamei, își are originile în Franța, de unde provenea și marele Pascal, și, mai mult decât atât, este singura familie cu acest nume de-acolo. „Bunicul meu, care era de culoare și se trăgea din insula St. Lucia a lucrat pe vremuri în Franța și așa a cunoscut-o pe bunica mea, care era albă. Ea și-a păstrat numele de fată, adică Pascal, la fel ca mama mea și ca mine. Iar când m-am născut eu, mi-au dat numele strămoșului meu, Blaise”, povestește tenorul în vârstă de 31 de ani. O experiență fericită Blaise mărturisește că provine dintr-o familie săracă, dar adaugă faptul că acum viața lui, datorită muncii depuse și carierei promițătoare, este plină, iar „experiența de a veni aici, la Opera Brașov, să studiez, este una fericită. Am sosit în oraș miercurea trecută (n.r. – pe 3 octombrie) și am primit partitura cu 45 de minute înainte să înceapă repetițiile din ziua respectivă. Deși am mai cântat în Statele Unite ale Americii de patru ori rolul Hoffmann, de această dată a fost mult mai presant pentru că aici s-a interpretat și recitativul din operă, pe care a trebuit să-l învăț într-un timp foarte scurt”. Așa cum își amintește, mulți oameni nu au crezut că o să reușească, dar el a muncit foarte mult, fără momente de respiro. L-a încurajat și colegul de scenă, celălalt Hoffmann, Sorin Lupu, directorul Operei brașovene, Cristian Mihăilescu și pianistele Carolina Caia și Sena Ducariu, cărora Blaise le mulțumește pentru orele suplimentare petrecute cu el în studiu. Tenorul caraibian a impresionat publicul brașovean atât prin vocea frumoasă cu un timbru plăcut, cât și prin căldura degajată de personalitatea lui. Mirare în rândul brașovenilor Deși nu a avut timp să viziteze Brașovul și împrejurimile, Blaise a reușit să stârnească mirarea localnicilor. „Cel mai important lucru este că toți s-au oprit să mă privească, indiferent de locul unde mă aflam, pe stradă, la hotel sau altundeva. Spuneau că n-au mai văzut persoană de culoare la Brașov și că sunt o apariție exotică. De fiecare dată mă întrebau ce este în neregulă cu mine fiindcă zâmbesc tot timpul, dar așa sunt eu, vin dintr-o țară unde este mult soare și asta își pune amprenta”, spune Blaise. Nu s-a lăsat influențat de această atitudine, ci s-a ghidat și acum după motto-ul său: „Sunt prea binecuvântat/Pentru a fi deprimat” (n.r. – traducere aproximativă). După succesul extraordinar de duminică, Blaise a promis că se va întoarce la Brașov și să cânte, dar și să cunoască orașul.