Urmându-L pe Hristos

„Ca un pescar isteţ a aruncat mrejele Darului, marele Pavel Apostolul, şi întâi pe grăitorul de Dumnezeu, Timotei, ca pe un vânat sfânt l-a tras, şi împreună cu dânsul înconjurând marginile, a tras din gâtlejul diavolului, pe cei ce au primit cuvântul credinţei, din care a fost şi viteazul Anastasie. Că crezând, toată rătăcirea Perşilor a părăsit, şi numele lui Hristos pe umeri l-a purtat. Pentru aceasta cu dumnezeiescul Dar, goneşte patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.”
(Icosul Sfântului Apostol Timotei şi al Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul)

Icosul pe care îl vom putea asculta la slujba de duminică din această săptămână evidenţiază misiunea Sfântului Apostol Timotei şi cea a Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul. Timotei a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel, fiind menţionat în unsprezece din cele paisprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel şi în Cartea Faptele Apostolilor. Ucis în timpul persecuţiilor desfăşurate în contextul sărbătoririi zeului Dionyssos (al vinului şi al petrecerilor), Sfântul a fost pedepsit pentru curajul de a vorbi public împotriva cinstirii zeilor -  „grăitorul de Dumnezeu, Timotei”. Creştinii i-au îngropat, mai apoi, trupul cu cinste, iar, după multă vreme, moaştele sale au fost aduse la Constantinopol, de unde s-au pierdut în urma cruciadelor.
Sfântul Mucenic Anastasie Persul provenea dintr-o familie păgână (iniţial, a fost botezat Magundat), dar aflând de minunile făcute de lemnul Sfintei Cruci în Persia, s-a întors la dreapta credinţă - „toată rătăcirea Perşilor a părăsit”. Mai târziu, a intrat în mânăstire cu numele de Anastasie - „numele lui Hristos pe umeri l-a purtat”. La un moment dat, a visat un pahar de aur plin de vin, adică „dorinţa lui de a-l mărturisi pe Hristos se va împlini”. Aşadar, a ieşit din mânăstire pentru a se întâlni cu un grup de vrăjitori, batjocoriţi pentru faptelele lor, care l-au ucis pe Sfânt.