„Urlă haita”

Nicolae Purcărea își lansează memoriile azi, la Brașov Foto: Nicolae Purcărea este unul dintre cei care a cunoscut „pe viu” oroarea temnițelor comuniste. „Urlă haita… Memorii din închisorile politice comuniste” este cartea pe care o va lansa, în această seară, fostul deținut politic Nicolae Purcărea, potrivit site-ului www.fundatiasfintiiinchisorilor.ro. Lansarea va avea loc la ora 18.00, la Aula Facultății de Drept a Universității “Transilvania” - corpul T. Alături de autor, vor fi prezenți poetul Răzvan Codrescu, Octav Bjoza, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România, și istoricul Marius Oprea. Nicolae Purcărea a fost arestat pentru prima dată la 18 ani, în 1941, după ce au început arestările în rândurile minorilor care participau la marșuri și adunări legionare. A fost condamnat la 15 ani de închisoare, iar până în 1944 deja trecuse prin închisorile de la Brașov, Văcărești, Pitești și Alba Iulia. În 1944 a fost eliberat, dar trimis pe front, el fiind înrolat în Regimentul 89 de infanterie de la Tărlungeni. Toamna însă a fost din nou arestat, ca „primul dușman al poporului”. A stat după gratii, la Brașov, până în 1945. A urmat, timp de trei ani, Academia Comercială la Brașov, fiind și membru activ al Uniunii Naționale a Studenților Români. În 1950, după o cuvântare, intră în atenția Securității. A fost nevoit să fugă și să doarmă câteva zile într-un cimitir, după care s-a ascuns în munții Argeșului, unde a fost descoperit și arestat de securiști. A fost judecat la Craiova, condamnat la șapte ani de temniță grea și dus la închisoarea de la Pitești, unde a trecut prin „re-educarea” ce viza lepădarea de credință și un program continuu de bătăi și torturi aplicate de ceilalți condamnați. După șapte luni de „reeducare” a fost mutat la „canalul morții” - Canalul Dunăre - Marea Neagră. În toamna lui 1950 a fost transferat la Jilava, iar după doi ani, la Gherla, unde a fost aspre pedepsit pentru că a mărturisit unui coleg ce s-a petrecut la Pitești. S-a îmbolnăvit de tuberculoză. În 1956 a fost eliberat, dar cu domiciliu forțat în Bărăgan. În 1958 a fost strămutat la Lagărul „Noua Culme” de la Ovidiu, lângă Constanța. De aici, în 1960 a fost trimis la penitenciarul Aiud, de unde a fost eliberat în 1964.