Uriaşii care s-au transformat în stânci

Dincolo de Olt şi de câmpurile Şonei, munţii Perşani ascund propria lor poveste. În satele de la poalele munţilor, localnicii încă şoptesc despre o rasă de uriaşi care trăiau în armonie cu oamenii. Ajutau la muncile grele, apărau gospodăriile şi trăiau ca nişte protectori ai locului.
Dar prietenia aceasta s-ar fi destrămat atunci când uriaşii şi-au dorit puterea. Legenda spune că s-au certat între ei şi, într-o zi, au dispărut fără urmă. Unii cred că s-au retras în peşterile de la Comăna, în „Galeria Comorilor”, o sală subpământeană accesibilă doar celor cu suflet curat. Alţii spun că s-au transformat în stâncile perfecte de la Racoş – coloanele de bazalt dispuse atât de simetric încât par lucrate de mâna unui uriaş.
Astăzi, cine păşeşte prin pădurile Perşanilor simte o linişte grea, de parcă munţii păstrează încă ecoul unor paşi imenşi, dispăruţi demult, dar nu uitaţi. Iar în serile liniştite, când Oltul şerpuieşte în lumina apusului, parcă ai impresia că se mai aud, undeva departe, paşii lor.