Ungureanul de serviciu și “blatul cu România”
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 07 noiembrie 2012
Traian Ungureanu și-a descoperit talente de comper-prezentator și nu pierde nici o ocazie de a se da în stambă. Deși nimic nu-l ajută – nici fizicul, nici fața, nici vederile – insistă să se erijeze în maestru de ceremonii al partidului din care face parte, lansând cele mai gogonate aserțiuni fără să roșească vreo clipă
Traian Ungureanu și-a descoperit talente de comper-prezentator și nu pierde nici o ocazie de a se da în stambă. Deși nimic nu-l ajută – nici fizicul, nici fața, nici vederile – insistă să se erijeze în maestru de ceremonii al partidului din care face parte, lansând cele mai gogonate aserțiuni fără să roșească vreo clipă.
Mi-l amintesc pe TRU cel din tinerețe, autor al unor spumoase cronici sportive pe care le citeam cu nesaț pentru spiritul lor viu și pentru subtilele trimiteri la realitatea momentului.
L-am citit până când s-a însurat și a dispărut pe undeva prin Suedia, dând cu tifla regimului. Fusese, cu siguranță, un opozant critic, dar de bun simț.
Noul TRU s-a transformat radical, devenind un fanatic partizan al partidului care, e drept, i-a dat tot ce putea să-i dea: o slujbă extrem de comodă și bine plătită la Bruxelles, ca europarlamentar, o funcție în partid și statut de comunicator al ideilor pedeliste. Spre deosebire de cel de acum vreo 25 de ani, TRU cel de astăzi îmi apare în pielea unuia dintre cei pe care atunci îi disprețuia și îi ironiza (mai mult nefiindu-i permis). Rebelul de atunci s-a transformat în baronul intelectual de astăzi, care înalță osanale fără nici o jenă unor personaje despre care știe prea bine câte parale fac. Desigur, există niște norme de conviețuire partinică, ce nu admit fluieratul în biserica proprie, dar de aici până la adjectivele pompoase cu care i-a gratulat pe liderii ARD la festivitatea de la Opera Română, e o distanță pe care el a parcurs-o fără nici un efort. Dealtfel, vor rămâne antologice prestațiile sale din campania electorală a lui Băsescu și proclamațiile venturianiste de la fereastra sediului de campanie al suspendatului, ca mostre reprezentative ale modului în care un intelectual, altfel stimabil, se poate compromite și nu de dragul unei idei, ci din atașament (oare dezinteresat?) față de niște persoane.
Dealtfel – conform unui cunoscut proverb: “Gura păcătosului adevăr grăiește!” – Ungureanu a recunoscut, în același cadru, relația ocultă a grupării pe care o preamărește cu nefericita nație română: ARD are blat cu România! – a spus el, bun cunoscător, de pe vremea când făcea cronici sportive, al noțiunii respective.
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu