Unde şi-au ascuns Gigi Becali şi Ion Ţiriac banii la Revoluţie

Gigi Becali şi Ion Ţiriac nu au ascuns niciodată faptul că îmbogăţirea s-a produs datorită bişniţei şi modului în care au speculat momentele imediate de după 1989.
Gigi Becali, latifundiarul care controlează clubul FCSB, a avut o traiectorie interesantă a vieţii. A început să lucreze ca lăcătuş-mecanic la ICCE, pe platforma Băneasa, apoi a devenit paznic în subsolul clădirii. În momentul revoluţiei, Becali avea nu mai puţin de 3 milioane de lei ascunşi sub pământ, conform Libertatea. A urmat adevăratul boom financiar. Patronul FCSB povesteşte: „Aduceam blugi, tricouri şi îmbrăcăminte cu tirurile din Turcia şi le băgam în angrouri. Într-o seară, după ce-am strâns banii, i-am adus cu basculanta în curte, i-am descărcat şi am pus o folie peste, mi-era să nu plouă peste noapte pe ei”.
Ion Ţiriac, fostul mare tenismen ajuns la 79 de ani, recunoaşte că a profitat de statutul de sportiv pentru a face bişniţă cu coniac şi ceasuri. „Trecerea de la hochei la tenis s-a produs în 1964. Una dintre puţinele mele calităţi este că ştiu când să mă opresc. Aşa că m-am apucat de tenis. De ce? Din motive comerciale. În primul rând puteam circula şi câştiga 15 dolari pe săptămână. Vindeam coniac în Rusia şi mă întorceam cu ceasuri pe care le vindeam de cinci ori mai scump în România”, a declarat Ţiriac.
Fost investitor la Dinamo, Cristi Borcea avea „doar” 600.000 de lei în decembrie 1989, scrie DigiSport. „M-a prins Revoluţia cu vreo 600.000 de lei în carcasa uşii de la maşină. Dădeam tapiţeria jos şi-i ascundeam acolo. Cum naiba să-i ţii în casă?! N-aveai ce face cu banii, că nu puteai călători. Cum s-a dat drumul la graniţe după Revoluţie, am plecat în Turcia, apoi în vară la Coppa del Mondo în Italia”, a povestit Borcea.
Fostul patron al Rapidului, George Copos, a deschis, imediat după Revoluţie, prima cofetărie „Ana”. La începutul lui 1990 avea aproximativ 100.000 de lei, dar, ulterior a împrumutat 25.000 de dolari pentru proiectul cofetăriei care s-a dovedit a fi un succes. „Mi-am lăsat sângele tot învârtind la lopată, să nu se întărească şapa până vin „meşterii” luni dimineaţă, ca să amenajăm magazinul, fiindcă maşina mi-a adus materialul duminica, atunci când oamenii erau liberi”, şi-a amintit Copos.