Un veac de existență

Aurelia Soci a fost, ieri, aniversată de apropiați, la împlinirea a 100 de ani. Femeia, care are și un titlu de Miss la activ, din perioada interbelică, spune că nu a făcut prea multe pentru a ajunge la această vârstă: a iubit natura, a mers în drumeții, și-a respectat programul de masă și de somn Brașoveanca Aurelia Soci a sărbătorit, ieri, împreună cu familia și prietenii o vârstă de… basm – 100 de ani. Brașoveanca a fost felicitată atât de viceprimarul Adrian Gabor, cât și de președintele Consiliului Județean, Aristotel Căncescu, care i-au oferit câte un buchet de flori și diplome de onoare. Chiar dacă nu o mai țin puterile ca altădată, mintea nu îi este încețoșată de anii tulburi prin care a trecut. Își amintește de bucuriile vieții ei și mai cântă încă la pian pentru vecini. Acum, spune ea, „e bine să ajungi la 100 de ani” și îi mulțumește Domnului pentru „că a fost atât de bun și m-a lăsat până acum pe pământ”. „În această seară, doamnă, ne-ați fermecat” Aurelia Soci s-a născut în Săcele, într-o familie de negustori de mătăsuri. Are două fete și cunoaște trei limbi străine. Germana a învățat-o la Honterus, unde a făcut Școala primară. Mai știe franceză și maghiară. A făcut și Conservatorul și a fost timp de doi ani profesoară de muzică. De altfel, și acum cântă la pian. Nu mai vede partiturile, dar își mai amintește din ele și mai cântă pentru vecini. Apoi, timp de 27 de ani, a fost secretară la Tractorul. Nici până astăzi nu poate uita însă anul 1928, când a luat titlul de Miss Brașov. O însoțise pe o prietenă la concurs și, până la urmă, l-a câștigat ea. Totuși, cele mai frumoase momente sunt cele în care le-a adus pe lume pe fetele ei: Monica și Minerva. Nu poate uita nici de balurile de altădată, la care mergea cu mare drag. „Mi-aduc aminte că am fost la un bal cu soțul meu. Soțul meu când a început să se aleagă regina balului, a luat toate ilustrațiile și mi l-ea trimis mie. Atunci erau alese regine ale balului domnișoare din cele care au activat în teatru sau au făcut ceva. Am fost eu aleasă. Sigur, toți au fost indignați la început, dar apoi m-au luat la dans și la urmă mi-au dat un album pe care scrie: «În această seară, doamnă, ne-ați fermecat»”, povestește brașoveanca. A iubit natura Pentru cei care doresc să ajungă la venerabila vârstă, Aurelia Soci nu are un sfat. Poate spune cum a reușit ea această „performanță”. „Mie mi-a plăcut mult natura, am avut o viață sportivă. Mereu când aveam liber mă duceam pe Postăvarul, am fost și în Bucegi. La fel, în Poiană mergeam și mă întorceam pe jos. Încă mă mai țin picioarele”, spune bătrânica. O altă pasiune a ei sunt cărțile, după cum mărturisesc și fiicele Aureliei. La televizor nu se mai uită de ani buni. Iar cu medicamentele nu se prea împacă. Fața ei, chiar dacă trădează trecerea anilor, nu e brăzdată de riduri adânci. Asta și pentru că brașoveanca are o rețetă personală pentru ten: folosește smântâna. Mâncarea preferată – papara În ceea ce privește meniul unui centenar, brașoveanca spune că regula e este să fii cumpătat. De altfel, chiar și fiicele ei spun că Aurelia nu a exagerat cu mâncarea, dar nici nu și-a refuzat micile plăceri. Mai are o regulă: mesele la ore fixe, pe care le respectă chiar și la vârsta asta. „Să ajungi la 100 de ani este chiar o performanță, asemănătoare cu performanțele sportive. Mereu a avut grijă să se culce devreme, la 8-9 seara, chiar dacă nu mai poate dormi apoi toată noaptea. Mănâncă la ore fixe, chiar dacă numai ciugulește ceva, nu se culcă niciodată cu burtica goală”, mărturisește fiica ei, Minerva Timariu. Cât privește mâncarea preferată, aceasta ar fi papara, susține Minerva Timariu. „Chiar mi-aduc aminte de o întâmplare foarte nostimă. S-a îmbolnăvit de hepatită, a fost internată și i s-a spus să țină regim, când a plecat de acolo, a ținut ea ceva, dar apoi zice: «Te rog frumos, fă-mi și mie o papară, că nu mai pot. Chiar și azi (ieri – n.r.) am întrebat-o dacă vrea papară și normal că a vrut”, mai spune fiica Aureliei. Viața Aureliei Soci a fost și ea cu coborâșuri, dar Minerva spune că mama ei n-a disperat. „Bunica a avut arterită și i s-au tăiat picioarele, iar mama a îngrijit-o șapte ani, dar nu am văzut-o o dată să-și iasă din fire sau să fie disperată că vai de mine ce probleme are. Optimismul o caracterizează”, mai spune Minerva. Aurelia Soci știe că este o norocoasă și că a ajuns la o vârstă la care mulți nici nu visează. Oricum, pentru viitor, brașoveanca are o singură dorință: „pentru următorii ani, îmi doresc ca bunul Dumnezeu să mă lase sănătoasă, să nu cad la pat, să cad așa cum cad arborii, din picioare”.