Un slovac la Braşov: Aici e ţara unde copilul meu se bucură de copilărie

Slovacia natală, apoi Belgia, Turcia, Olanda şi, de la începutul lui 2021, România. Branislav Ninaj, fundaşul central al lui Sepsi Sfântu Gheorghe, a impresionat încă din startul aventurii sale aici, iar vara trecută a fost în centrul unei mutări spectaculoase şi pe bani mulţi la FCSB, doar că şefii celor două cluburi nu s-au pus de acord asupra sumei finale.
Apărătorul puternic, 1,91 de metri înălţime, de 27 de ani, a continuat la Sfântu Gheorghe şi la fel ca mulţi dintre jucătorii străini ai grupării locuieşte la Braşov, la 20 de minute depărtare de oraşul unde se antrenează şi dispută meciurile de acasă, pe noua arenă, cochetă, a lui Sepsi. O bijuterie de peste 20 de milioane de euro, cu peste 8.000 de locuri.
Înainte de un antrenament, la prima oră a dimineţii, după ce l-a lăsat pe cel mic la grădiniţă, Branislav şi-a făcut timp pentru un interviu acordat Libertatea. A vorbit despre modul său de viaţă din România şi cum îşi împarte timpul între fotbal şi familie, mai ales că fiul său, care-i moşteneşte şi prenumele, a început grădiniţa printre români şi „se bucură de copilărie”.
Între altele, slovacul apreciază firea prietenoasă a românilor. „În Olanda şi în Belgia, oamenii sunt mai reci. În Belgia, totul era la nivelul: acasă, serviciu, salut, la revedere, atât. Oamenii nu interacţionează prea mult, în sensul că nu legi mari prietenii. Doar la locul de muncă, atât. Totul este la nivelul de top, de la viaţă la fotbal, dar toţi sunt concentraţi pe treaba lor. Spre Est se mai schimbă lumea. Mie mi-a plăcut fiecare ţară în care am locuit, fiindcă am adaptat-o la stilul meu. Mă integrez repede oriunde”, a mărturisit Branislav Ninaj.
Întrebat care loc îi place cel mai mult la Braşov, acesta a răspuns: „Este un loc pe Tâmpa, acolo ne place cel mai mult, mai ales că este şi un loc de joacă pentru copii. E multă natură, aer curat, un loc foarte bun pentru cei mici. Nu sunt un personaj spectaculos, nici nu vreau să fiu, de aceea, atunci când vorbesc de locuri speciale, mă gândesc mereu nu la mine, ci la familia mea, la zonele unde micuţul Branislav se simte bine”.