Un premier la New York

Tot ce-au aflat despre vizita premierului român la New York, unde a participat la sesiunea ONU, a fost faptul că pentru a cuvânta de la tribuna Națiunilor Unite, organizatorii au trebuit să-i plaseze un mic podium, ca să ajungă la microfon. Nu este, desigur, (doar) vina premierului că ăsta este singurul detaliu care a ajuns la urechile presei. Au fost de vină și protestele sindicale care au atins apogeul – odată cu marșul polițiștilor la Cotroceni – exact când domnia sa lipsea de acasă. În rest habar nu avem ce-a făcut dl Boc în cele patru zile cât s-a aflat în marea metropolă de peste ocean. A șocat, poate, tematica reuniunii – lupta împotriva sărăciei globale – și comicul situației că tocmai premierul român să-și dea cu părerea pe această temă. La mai bine de două săptămâni de la evenimente explodează în presă o petardă: excursia premierului a costat jumătate de milion de euro! Pe sărăcia asta – ca să rămânem în temă – este, desigur, un exces. Dar lui Boc i s-a reproșat mai mereu izolarea internațională, faptul că atunci când ajunge pe la Bruxelles face impresia de băiat de la țară rătăcit printre orășeni, că nu are nici un fel de relații în plan extern. Și cum iese odată, toată lumea îi sare în cap! Este, desigur, o exagerare tipică presei de o anumită factură, să afirme că s-a dus degeaba și n-a făcut nimic acolo. În lunga scrisoare de răspuns dată publicității zilele trecute, se menționează câteva dintre activitățile oficiale în care a fost implicat, cu cine s-a întâlnit și a discutat și în general ce-a mai făcut pe acolo. Un singur lucru nu se menționează în această „dezmințire”: cât a costat vizita. Acesta este un element capital într-un astfel de moment, când sloganul la modă este „nu sunt bani” și când apelurile la cumpătare se țin lanț. Probabil că suma reală cheltuită se apropie de evaluarea din presă, iar faptul că la hoteluri nu s-au luat apartamente de 1000 de dolari, ci camere de 500 nu îndulcește prea tare lucrurile. Sunt câteva întrebări pe care și le pune orice om de bună credință: de ce a avut nevoie premierul de un alai de 40 de persoane? De ce a trebuit să-l însoțească toți consilierii și trepădușii de la Victoria? Ca să vadă și ei New York-ul, sau ca să facă ceva concret? De ce a fost nevoie să se închirieze un avion cu 100 de locuri, pentru mai puțin de jumătate de pasageri? Nu puteau fi folosite curse de linie - cum a procedat și Traian Băsescu când i-a murit mama? Până la întrebarea esențială: chiar era nevoie de această deplasare costisitoare, într-un moment în care țara ardea? Sunt întrebările la care e greu de dat un răspuns. I-a fost greu, în primul rând, premierului, să dea publicității decontul deplasării, deși acasta n-ar trebui să fie secret. Răspunsul real îl constituie faptul că așa, modest, cum îl crede lumea, așa îngrijorat de soarta țării, Emil Boc are orgoliile lui. Îi place curtea și să fie înconjurat de curteni, nu consideră necesar să renunțe la nimic din confortul pe care i-l conferă funcția și crede că devotamentul celor din jur trebuie răsplătit prin ceva concret. Și ce mai concret decât un voiaj în America?