Un optimist incurabil: Radu F Alexandru

„Sunt optimist!” - proclamă, în caietul-program al spectacolului autorul Radu F Alexandru, continuând: „De 25 de ani stau în măruntaiele caşalotului al cărui nume sfânt este ROMÂNIA, timp în care i-am studiat cu maximă atenţie felul în care vieţuieşte, articulaţiile, nervurile, comportamentul în varii situaţii şi, cel mai important, perspectiva unor mutaţii spre o altă treaptă de dezvoltare a organismelor vii: eventual, mai înaltă. Nici un pericol: totul este temeinic, nimic nu va fi supus schimbării!”.  Halal optimism! - va spune, ca şi mine, spectatorul obişnuit, la finele celor două ore  în care patru actori trec, parcă, în revistă toate păcatele sistemului şi ale societăţii, constatând că generaţia matură a făcătorilor de politică se pupă, în Piaţa Endependenţii cu cea tânără, parafând un straniu pact între dinozauri şi mamifere, al cărui final este previzibil: primii vor fi consumaţi rapid de către ceilalţi, mult mai apţi de a face faţă schimbărilor ”climatice”.
Trăitor în acest mediu vreme de mai multe mandate parlamentare, autorul a distilat în portretele celor patru personaje trăsăturile de caracter ale unor categorii care domină ”scena” publică. A facut-o cu inteligenţă şi talent, ajutându-ne să recunoaştem în portretele-robot personaje devenite familiare  prin impact mediatic: politicianul veros, uns cu toate alifiile, nevasta snoabă şi uşuratică, belferul naiv dar setos de un trai mai bun şi ultima, dar nu cea de pe urmă - exponenta noii generaţii cinice şi crude: Luminiţa, cea care aşteaptă, la capătul tunelului, prada, pentru a-şi depăşi condiţia modestă pe seama  lăcomiei şi trufiei a celor care au ocupat locurile la masa înfruptării din jertfa patriotică.
Mircea Cornişteanu s-a ”jucat” cu această partitură, în ciuda frustrării intime provocată de suspiciunea - corectă - ca batem pasul pe loc, în ritmul Odei Bucuriei prelinsă în Hora Stacatto, îndepărtându-ne de capătul tunelului la care luminiţa speranţei abia mai pâlpâie. Iar pentru cei patru protagonişti - Bebe Cotimanis, Monica Davidescu/Iuliana Moise, Dragoş Stemate şi Alexandra Poiană - reprezentaţia constituie, vizibil cu ochiul liber, un mare prilej de bucurie artistică. Totul se întâmplă în extrem de potrivita Sală Atelier a Naţionalului.