Un nou partid la orizont: cel al “ungurenilor”!

Ceea ce s-a întâmplat Duminică la lansarea candidaților PDL pare desprins din teatrul absurdului. Un întreg conclav, entuziast și optimist, picat parcă dintr-o altă lume într-o realitate cu care nu are nimic de-aface. Desigur, era normală o anumită notă de încredere și speranță, pentru a salva ce se mai poate salva pe planul psihicului portocaliu, dar de aici până la tiradele triumfaliste ale unui Boc desprins parcă direct din “Scrisoarea pierdută” sau ale unui Baconschi despre care se putea crede că e cel puțin eroul de la Mărășești, e o distanță lungă. Cineva, fără cunoștințe referitoare la actualitatea românească, ar fi putut crede că PDL-ul vine dintr-o lungă și dură opoziție, ca să repare ce-au stricat alții. Or, marile stricăciuni din societatea românească sunt produse chiar de ei, vestitorii reparațiilor de mâine. Cea mai șocantă dintre declarațiile făcute rămâne aceea că guvernul Boc și apendicele său ungurean, s-au bătut pe viață și pe moarte pentu reîntregirea salariilor cu care are nerușinarea să vrea să se laude Ponta. De parcă acestea au fost tăiate – aiurea și fără nici un folos – de marțieni. Nu așteptam de la această reuniune autocritici și cenușă în cap, dar un pic de decență mi se pare că ar fi pus într-un fel lucrurile mai la locul lor. Momentul culminant al reuniunii l-a constituit însă apariția premierului tocmai trimis la plimbare de moțiunea de cenzură. Cu pasul apăsat și sigur, acesta a parcurs sala până la tribună de unde, cu un ton desprins din tiparul congreselor comuniste, a adresat cel mai aiuritor apel cu putință: fiți ungurenii mei! – le-a spus el pedeliștilor cărora Traian Băsescu li l-a băgat pe gât ca premier și care n-au ezitat să-l scape din brațe cu primul prilej. Nu știu în ce calitate a participat MRU la adunare, că nu și-a manifestat nici un moment dorința de a deveni membru al PDL, ba, mai mult, face demersuri insistente să convingă lumea că a rămas un fel de PNL-ist, chiar după ce a fost dat afară din guvern de Tăriceanu. Sub ce formă ar putea deveni pedeliștii “ungurenii” săi? Ar trebui să adere la vreo organizație secretă condusă de el, sau după modelul OTV, intenționează să creeze partidul “MRU&Friends”? Și ce să facă în calitatea de ungureni? Cum să se manifeste? Ungureanul tutelar nu s-a mai obosit să dea deslușiri. A plecat de la festivitate convins că a declanșat o emulație care nu va întârzia să-și arate rezultate benefice. Ignorând faptul că, în realitate, “ungurenii” nu dau doi bani pe el, acuzându-l că, practic, i-a scos de la guvernare în cel mai nepotrivit moment: înaintea alegerilor care pot arăta altfel atunci când oamenii tăi sunt la butoane. Festivitatea de lansare a fost marcată de două prezențe cu valoare emblematică. Una este aceea a lui Emil Boc, cel mai slab premier din istoria postdecembristă și cel mai lipsit de autoritate președinte de partid, care și-a încununat opera politică cu cea mai jenantă măsură administrativă – jecmănirea populației de mijloacele sale elementare de trai - și cu cele mai descalificante eșecuri: o destituire prin moțiune de cenzură și o demisie. Restul performanțelor îi aparțin celei de-a doua prezențe – Mihai Răzvan Ungureanu, un etalon al carierismului lipsit de convingeri și al prestației publice găunoase și formale. În rest, evenimentul a fost demn de toată atenția.