Un mesaj neobişnuit

În ultimul timp primim foarte multe informaţii despre situaţia actuală, fie prin internet, fie prin mass-media. Putem alege sursa de informare. Alegerea este a noastră. Fără să vrem, ne sunt prezentate aceste informaţii, chiar şi fără să „dăm” click-uri sau like-uri pe pagina de internet. Dacă informaţia este eronată sau adevărată, nu putem decide pentru moment. Noi nu suntem experţi în acest domeniu. Dar cu toţii suntem prinşi în reţeaua acestui virus. Însă, mesajul care ne este trimis prin intermediul acestui virus este fără echivoc.
Nu pot altfel decât să-ţi povestesc un vis al meu. Este recent. Nu voi începe cu cuvintele predicatorului Martin Luther King „I had a dream …”, pe care le-a rostit înainte de a fi ucis, acum cinci decenii, în SUA. Eu vreau doar să îţi povestesc visul meu, şi anume:
Se ridica în faţa mea un obiect mare, o fiinţă vie, ceva rotund, mare şi umflat. Avea multe puncte şi mulţi ţepi. Acest obiect viu se schimba în multe culori, aşa că am fost foarte confuz. Deodată, obiectul viu s-a prezentat şi mi-a spus: „Eu am cauzat această situaţie absurdă, în care voi acuma trebuie să trăiţi. Eu sunt COVID 19. Aş putea vorbi cu tine prin intermediul hârtiei scrise sau prin intermediul referatelor biologice, prin cărţi sau prin broşuri. Dar multă lume mă cunoaşte deja. Îmi cer scuze vouă pentru moment, fiindcă nu mi-am anunţat venirea în prealabil, nu am dat un anunţ când şi sub ce formă vă voi vizita. Pot doar să vă spun că pur şi simplu am fost obosit si sătul să observ cum se dezvoltă omenirea în aceste timpuri întunecate. Am obosit să observ cum este tratată planeta Pământ. Am obosit să văd cum vă trataţi unii pe alţii, cum duceţi războaie şi conflicte personale. Nicio logică nu se poate recunoaşte în aceste divergenţe. Invidia socială este prezentă, lăcomia şi egoismul sunt pe primul plan. Atât de puţin timp îl petreceţi cu familiile voastre şi oferiţi prea puţin respect copiilor voştri, care vă vor întreţine la bătrâneţe. La voi, lucrurile superficiale au prioritate, iar ceea ce este esenţial se îngrădeşte.
Am obosit, să asist la discuţiile şi argumentele voastre fără sfârşit. M-am săturat de dezbaterile voastre în contradictoriu, iar deciziile voastre nu se iau nicicum.  M-am săturat de nenumărătele acuzaţii reciproce, care sunt la ordinea zilei. Am obosit să văd o natură furată şi distrusă de indiferenţă. Aerul este poluat, apele sunt poluate cu plastic şi substanţe chimice, iar resursele naturale sunt irosite. Nu mai aveţi nicio singură pădure frumoasă, albinele abia se mai văd zburând de la floare la floare. Prin urmare, judecata mea va fi una dură, care va costa şi vieţi omeneşti, fiindcă eu sunt un virus programat de a distruge. Trebuie, deci, să înţelegeţi, că acum este momentul în care voi mai puteţi schimba cursul vieţii voastre pentru bunăstare. Aţi ajuns deja la limitele voastre. Dacă veţi fi demni de o altă şansă, asta nu pot decide eu. Dar ţineţi minte: m-am săturat!”.
Cu aceste cuvinte s-a terminat visul meu. A fost un vis complet. A urmat în subconştientul meu, pe jumătate adormit, unde m-am văzut într-un film ca prin interiorul ochiului. Apăreau numai probleme: probleme cu primăriile, probleme cu bisericile, probleme cu frumoasa cetate, probleme cu terenul schiabil, probleme cu autostrada, probleme cu apa, cu pensiunile şi hotelurile, probleme cu pădurea şi… şi.... Numai probleme.
Dar ce mi-a indicat COVID 19? Numai probleme, niciun bine, nicio bucurie, doar un adevăr! Trebuie să înţeleg acest mesaj, este atât de limpede! În ciuda acestei revelaţii, care ne-a transferat într-o izolare absolută, sunt şi întâmplări petrecute cu mulţi ani în urmă, care au avut aceeaşi gravitate. Chiar şi acum 2000 de ani au predominat unele situaţii de criză: Au fost lepra şi bolile istorice, care abia în sec. XIX au fost depistate de virusologi.
Istoria ne aminteşte de Evul Mediu care a fost dominat de ciumă, o altă boală cruntă. Despre aceasta scrie şi în cronica Oraşului Râşnov, care a avut cea mai cruntă situaţie între anii 1719 – 1720. În data de 12 ianuarie 1720 se stinge ultima viaţă răpusă de ciumă, a fost un anume A. Roth. Cronica mai menţionează că în această perioadă au murit, în Oraşul Râşnov, 521 de saşi şi 711 de români. Atunci au rămas 57 de case goale şi fără proprietar.
Cronica mai aminteşte că aceste situaţii de criză au fost învinse numai prin credinţă. Puterea de a trăi şi de a supravieţui a fost dată de Dumnezeu. Căci Domnul
Dumnezeu, prin Fiul Lui, Isus, a biruit moartea şi a învins păcatul pentru noi. Isus este mântuitorul nostru şi cuvintele sale ne însoţesc în viaţa actuală, cât şi peste moarte, până în Împărăţia sa. Aşa l-au cunoscut şi l-au învăţat strămoşii noştri şi aşa îl cunoaştem noi astăzi. Deşi bisericile noastre vor rămâne un timp închise, cuvântul divin trăieşte prin credinţa noastră, în casele noastre şi în familiile noastre. Deoarece noi purtăm credinţa în inimile noastre, în sufletul nostru. Nădejdea să nu o pierdem în momentul de faţă.
Avem totodată obligaţia de a propăvădui şi răspândi acest Cuvânt al lui Dumnezeu aproapelui nostru şi prin soluţiile moderne, care ne sunt oferite de tehnica nouă. Avem obligaţia de a ne întări reciproc în credinţă. Avem obligaţia să ne întărim şi să ne consolăm, ca să nu dea din nou alt virus peste noi, un virus mult mai periculos, virusul anticredinţă. L-am uitat în parte, pe comunismovirus, care a fost doar o formă virală. Atunci am rezistat.
Sunt convins că şi acum vom rezista, deoarece
Mântuitorul, cel răstignit şi cel Înviat, pe care l-am sărbătorit de Paşte, este alături de noi. El ne-a vizitat în gândurile şi visele noastre, cu toate că nu am putut merge la Înviere şi la stropit. Este şi spre binele nostru. Dar acasă, în odaia noastră, am putut ciocni un ou şi am putut rosti cu voce tare: „Hristos a Înviat! Cu adevărat a Înviat!”. COVID 19 ne va deschide mintea şi va urma o lume schimbată, o lume examinată şi o lume nouă.
Precizez prin această cuvântare că şi în bisericile noastre evanghelice din Ardeal au fost sistate slujbele divine în lăcaşul cel mai preţios pentru noi. Dar noi i-am înştiinţat pe enoriaşii noştri prin intermediul predicilor şi a rugăciunilor scrise, prin telefon sau prin mailuri transmise sau chiar prin youtube. Mulţi enoriaşi, care au această posibilitate, se întâlnesc deja prin intermediul virtual. Astfel am dat în parohiile noastre şi binecuvântarea mare de Paşte.
Doresc tuturor un „Paşte fericit!”, „Hristos a-nviat!”, „Cu-adevărat a-nviat!”. Fiţi cu toţii binecuvântaţi!