Un leac de dragoste mămăligăresc

Foto: DIN ZILELE NOASTRE. A apărut şi ceaunul electric de mămăligă. Cam 350 de lei.

Românul clădeşte superstiţii pentru orice. Pentru naştere, pentru nuntă, pentru moarte, dar şi pentru lucruri banale, cum ar fi, să zicem, făcutul prozaicei mămăligi.
Că vorbim despre Moldova sau despre Oltenia, despre Ardeal sau despre Dobrogea, regula este clară: este cu desăvârşire interzis a se mânca mămăliga direct din vasul în care a fost preparată. Evident, există şi câte o ameninţare concretă în sprijinul interdicţiei. În zona Moldovei (Broşteni, Suceava), „dacă mămăliga rămâne lipită în parte de ceaun atunci când se toarnă, acolo trebuie să rămână, căci alfel o să ai o mulţime de năpaste”, consemnează etnologul Artur Gorovei, în lucrarea „Credinţe şi superstiţii ale poporului român” (Editura Academiei, 1915), în vreme ce Gheorghe F.Ciauşanu scrie că, în zona Vâlcea, se crede că „cei care mănâncă mămăliga din ceaun vor face copii proşti”. Tot Gorovei culege (la Ţepu, judeţul Galaţi) superstiţia că acela ce se ospătează din ceaun „face a sărăcie”, iar la Tătăruşi (Suceava) e semn sigur că o „dea uliul la pui”. Variaţiuni pe aceeaşi temă sunt culese de cei doi etnologi amintiţi mai înainte şi în Oltenia, Ardeal, Bucovina şi Banat.
Nici tăiatul mămăligii nu-i chiar aşa, o joacă, după cum ar fi unii tentaţi să creadă. Păi, nu! Vajnicul aliment arhaic se taie neapărat cu aţa, căci de vei folosi cuţitul îţi fuge tot norocul din casă. Şi nici dacă o tai cu aţa nu eşti chiar aşa de sigur că eşti scutit de belele. Aflăm din lucrarea lui Artur Gorovei că la Broşteni (Suceava) este o dramă economică să tai cu aţa de jos în sus: se va scumpi groaznic porumbul. În total dispreţ faţă de credinţa fermă a sucevenilor, la Ţepu (Galaţi), tehnologia este contrară: mămăliga se taie de la bază în sus, căci altfel e semn că va fi secetă.
Există şi un tabu legat de estetica alimentului de bază al ţăranului român. Potrivit lui Artur Gorovei, care îi citează pe sătenii din Ciulniţa (Ialomiţa), Broşteni (Suceava), Stânca (Iaşi) şi Ţepu (Galaţi), dacă mămăliga se crapă în două atunci când este turnată, atunci gospodarul sau gospodina vor avea drum greu şi lung de făcut.
Alimentul pe bază de mălai e leac şi-n dragoste. Bunăoară, în Bărăgan se crede că „fetele amorezate, când fac mămăligă şi o toarnă din căldare, pun apoi în vas apă, apoi beau, ca să iasă focul de la inimă cum iese din căldare în apă”. După aspirina săracului, poporul român a inventat, iată, şi diazepamul omului necăjit.